Premierul Ilie Bolojan a ieșit astăzi cu un nou bilanț al măsurilor adoptate în ultimele luni. Un bilanț complet roz, în care aproape toate cifrele arată bine: veniturile bugetare cresc, încasările din taxe explodează, cheltuielile par să intre la apă, iar dobânzile la care se împrumută România scad vizibil. Pe hârtie, România e mai stabilă, mai eficientă, mai “pe drumul cel bun” decât acum câteva luni. Doar că acest tablou optimist are o notă de subsol importantă: rezultatele vin în urma unui set de măsuri aplicate aproape exclusiv mediului privat, consumatorilor și românilor de rând. Acolo s-a strâns cureaua cu adevărat. Acolo s-au simțit creșterile de taxe, eliminările de facilități, noile impozitări, presiunea fiscală crescută și restricțiile. Statul — administrația centrală în sine — abia dacă a fost atins.
Potrivit datelor prezentate de premier, în trimestrul III veniturile cresc pe linie: bugetul de stat urcă cu peste 12%, TVA-ul aduce aproape 15% în plus, impozitul pe venit sare cu peste 16%, accizele cresc cu 11%, iar contribuțiile sociale mai pun încă patru miliarde la buget. Toate bune și frumoase pentru un guvern care avea nevoie disperată de cifre care să arate bine. În paralel, Bolojan marchează și o scădere a cheltuielilor de personal în lunile de vară și în octombrie. Doar că această „scădere” vine după ani de creșteri constante, iar frâna de acum e doar o pauză, nu o reformă. Aparatul de stat, în esență, rămâne neatins. Numărul instituțiilor, al agențiilor, al funcțiilor și al privilegiilor rămâne același. Reducerile reale tot nu au început.
Premierul punctează și o scădere a dobânzilor: ROBOR coboară, titlurile de stat în lei și euro devin mai ieftine, iar piețele financiare par să salute direcția guvernului. Doar că marele obiectiv – reducerea deficitului bugetar – rămâne o promisiune amânată. Deficitul va scădea, spune Bolojan. Dar la anul. Așa cum românii aud de ani la rând.
Și totuși, dacă aceste rezultate au fost obținute fără reformă reală, fără restructurarea statului și fără tăierea privilegiilor, ce s-ar întâmpla dacă România ar aplica în sfârșit ceea ce oamenii cer de atâția ani? O reorganizare administrativă profundă, o reducere reală a aparatului bugetar, eliminarea privilegiilor unor categorii protejate, reforma pensiilor speciale, reașezarea sistemului pe criterii de merit, eficiență și responsabilitate. Cu astfel de schimbări, finanțele României ar arăta cu totul altfel, iar deficitul nu ar mai fi o himeră împinsă în fiecare an în viitor.
Bolojan are cifre bune astăzi. Dar adevărata reformă încă nu a început. Iar românii știu bine că până când statul nu intră la o cură de slăbire reală, toate bilanțurile optimiste vor rămâne doar jumătăți de adevăr, iar adevărata transformare a țării va continua să fie împinsă spre un „la anul” care nu mai vine niciodată.
