Astăzi, coaliția a reușit performanța să demonstreze încă o dată că „reforma” în România e doar un cuvânt frumos, rupt complet de realitate. Când păreau că au ajuns la un consens, a explodat iar haosul: Grindeanu vrea într-un fel, Bolojan în altul, iar prin PNL apar facțiuni noi ca după ploaie — fiecare cu direcția lui, fiecare cu protejații lui.
De la bun început, premierul Ilie Bolojan a intrat pe modul „tăiem 10% și gata discuția”. Numai că planul se lovește de un PSD care ridică din sprânceană și spune „da, dar nu de la salarii”. Grindeanu transmite clar: vrea reduceri, dar nu la veniturile oamenilor din sistem. Minim la sănătate, educație, MAI, MApN.
În același timp, din interiorul PNL se aude tot mai tare refrenul: „Nu ne atingeți armata și poliția!”. Practic, începe împărțirea între „ai noștri” și „ai voștri”, între cine poate fi sacrificat și cine nu.
Ca și cum nu era destul, primarii sunt complet revoltați. Spun că iar se face reformă pe spatele lor, în timp ce ministerele mari nu se ating nici cu un pai. E un circ total: toată lumea vrea să arate la televizor că susține reducerea cheltuielilor, dar nimeni nu vrea să fie el cel care chiar taie ceva.
Rezultatul? Simplu: niciun cal nu trage la aceeași căruță.
Așa arată România guvernată „responsabil” în 2025: în loc de o strategie clară, avem trei strategii paralele care se bat cap în cap. O coaliție care funcționează perfect pe hârtie și dezastruos în practică. Și o țară care stă pe loc pentru că fiecare partid își protejează piesele și propriile „bisericuțe”.
Cum să meargă țara înainte cu o coaliție în care nu există o singură direcție, ci zece? Cum să faci reformă reală când fiecare vrea reforma lui și nimeni nu este dispus să plătească costul?
Încă o zi în care ne prefacem că guvernăm. Și încă o zi în care România rămâne blocată în loc.
