Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat luni, 14 septembrie, documente care arată dimensiunea exactă a aparatului Securității la finalul regimului comunist. Două situații interne ale Departamentului Securității Statului, datate 24 septembrie 1988, inventariază aparatul central, Trupele de Securitate și structurile teritoriale din fiecare județ.
Documentele provin din dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40, Cabinet Iulian Vlad, ultimul șef al Departamentului Securității Statului. La nivel național, sistemul însuma 14.629 de angajați.
AyoNews a analizat datele pentru Maramureș
În tabelul original, Securitatea județului apare cu 132 de cadre. Era un aparat apropiat ca dimensiune de media județelor din România.
La nivel teritorial existau 5.869 de angajați, dintre care 557 aparțineau Securității Municipiului București. Celelalte 5.312 cadre erau repartizate în cele 40 de județe, adică o medie de aproximativ 133 de oameni pentru fiecare județ.
O neconcordanță în datele publicate
În textul care însoțește documentul, Maramureșul apare cu 134 de cadre, dintre care 23 de femei.
Fotografia tabelului original arată însă 132 de cadre, dintre care 25 de femei, acestea reprezentând 18,93% din efectiv.
Cine conducea Securitatea din Maramureș
La data întocmirii tabelului, Inspectoratul Județean Maramureș al Ministerului de Interne era condus de Ioan I. Vlădescu, aflat în funcție din 1979.
Componenta de Securitate era condusă de Gheorghe D. Iliescu, numit în Maramureș în octombrie 1986. Iliescu venise din structurile centrale de contraspionaj.
Așadar, cei 132 de angajați consemnați în documentul din septembrie 1988 formau aparatul județean de Securitate aflat sub conducerea lui Gheorghe Iliescu.
Cifra nu cuprinde însă informatorii și colaboratorii Securității. De asemenea, nu trebuie adăugate aici efectivele Trupelor de Securitate. În evidențele DSS, acestea reprezentau o structură separată de aparatul teritorial.
Cum funcționa aparatul
În teritoriu erau reproduse principalele linii de activitate ale Securității.
Serviciul I se ocupa de informațiile interne și de supravegherea populației. Serviciul II urmărea sectoarele economice și marile întreprinderi. Serviciul III era destinat contraspionajului.
Structurile tehnic-operative deserveau mijloacele folosite pentru interceptări și alte forme de supraveghere. Serviciul „F” se ocupa de filaj și investigații. La nivel central, structura tehnic-operativă „T” avea 466 de angajați și deservea sistemele de interceptare.
Un exemplu concret îl avem chiar din Maramureș, în același an.
În iulie 1988, Serviciul Special „F” al Inspectoratului Județean Maramureș îl fila pe Corneliu Coposu în Baia Mare și Baia Sprie. Raportul urmăririi consemna deplasările sale, oamenii cu care se întâlnea, adresele la care mergea și fotografiile realizate în timpul operațiunii.
Cazul arată ce însemna, în practică, una dintre rubricile aparent administrative din tabelul publicat acum de CNSAS.
25 dintre cele 132 de cadre erau femei
Documentul conține și date detaliate despre personalul feminin. În Maramureș erau 25 de femei, dintre care cinci ofițeri, nouă subofițeri și 11 încadrate ca personal muncitor civil.
Cele mai multe, 15, lucrau în zona tehnic-operativă. Nicio femeie nu apare în structura de filaj și nici în funcții de conducere.
La nivel național, femeile reprezentau aproximativ 15,7% din întregul aparat al Securității, iar accesul lor în funcții de conducere era foarte redus.
Ce ne spune, în concluzie, documentul
Tabelul din 24 septembrie 1988 nu ne arată cine erau toți cei 132 de oameni și nici câți informatori avea Securitatea în Maramureș.
Arată însă, foarte precis, dimensiunea aparatului profesionist care funcționa în județ cu puțin peste un an înainte de căderea regimului comunist.
132 de cadre, repartizate pe informații interne, economie, contraspionaj, tehnică operativă, filaj și alte structuri.
Iar documentul care le inventaria era clasificat „Strict secret” și întocmit într-un singur exemplar. Astăzi, după aproape 38 de ani, este public.
