Baia Mare stă pe un butoi de pulbere de când primarul Doru Dăncuș a anunțat creșteri fără precedent ale taxelor și impozitelor locale. Decizia consiliului local în acest sens a pornit o adevărată avalanșă, declanșând răfuieli politice între și în interiorul partidelor, chemări la proteste sau petiții și sondaje pentru demiterea primarului în funcție.
Votul consilierilor locali a reprezentat un prilej bun pentru testarea noilor coaliții de putere dar și pentru verificarea disciplinei de partid în cadrul grupurilor de consilieri de aceeași culoare. Inițiativa primarului a trecut, matematica a funcționat, cu larga contribuție însă a unor consilieri scăpați din lesa disciplinei de partid, cu sau fără știința șefilor direcți. Trădările sunt o armă uzitată des în politica, dar și înțelegerile făcute pe sub masă, cu acceptul tuturor, atacurile ulterioare publice fiind doar de ochii lumii, pentru salvarea unor aparențe convenabile pentru partid.
Reverberațiile votului au cutremurat atât băimărenii obișnuiți cât și partidele implicate în vot, pornind un carusel politic spectaculos, cu niște efecte de senzație care preconizăm a se concretiza în următoarele săptămâni. Despre lupta intra-partide declanșată de votul pentru impozite vom scrie într-un articol separat, dedicat exclusiv răfuielii politice și a polițelor ce așteaptă a fi plătite de ceva vreme în interiorul organizațiilor locale.
Încercăm aici să ne concentrăm pe esența pragmatică a problemei și pe identificarea unor soluții de compromis care să liniștească apele volburi din urbe, dar să nici nu stopeze ambițiile de dezvoltare ale orașului.
Legat de aceste ambiții putem considera logica primarului Dăncuș ca fiind legitimă și este clar faptul că pușculița goală a municipiului trebuie alimentată la un nivel care să permită cel puțin cofinanțarea proiectelor de dezvoltare aflate în derulare sau în faza de contractare. Investiții fără bani nu există, dezvoltare pe burta goală nu se poate.
De unde facem rost însă de bani? Aici se poate acționa pe două paliere principale. Evident, din impozite și taxe, dar fără coroborarea acestor măsuri cu politici clare de economisire a banului public, totul se încarcă în sarcina exclusivă a cetățeanului, de parcă el ar fi principalul vinovat de starea dezastruoasă a bugetului local.
Aici observăm prima ipocrizie în discursul primarului Dăncuș. Simțind abil portița de scăpare, acesta anunța public, odată cu mărirea taxelor și impozitelor locale și o amplă reformare a modului de cheltuială a banului public, neexcluzând chiar și reduceri de personal sau de salarii în cadrul primăriei și a instituțiilor subordonate.
O inițiativă de bun simț altfel, prin care și dai ceva la schimb, nu doar ceri și îți asumi niște decizii dificile dar imperios necesare pentru bunăstarea orașului. Ceea ce nu e însă de bun simț e faptul că de spus spunem într-un fel dar acționăm în alt fel, iar în loc de reduceri necesare de personal declașăm un amplu proces de angajare în cadrul primăriei, încărcând și mai mult o organigramă crăcănată de propria-i greutate, populată cu mult peste necesitățile unui municipiu de mărimea Băii Mari.
De asemenea, pe lângă cheltuielile mari de funcționare și personal sunt binecunoscute și celelalte zone crepusculare în care banii publici ni se scurg printre degete, pe contracte supraevaluate, pe sărbători și festivaluri care nu ratează niciun anotimp, pe luminițe și brizbrizuri de sezon.
Deci prima condiție pentru a fi credibil când soliciți ceva cetățenilor este să și livrezi la schimb, nu doar promisiuni și teorii ci fapte concrete, urgente și vizibile pentru toți. Punem toți umărul la dezvoltare, dar arată-ne că ai eliminat sinecurile și că sacrificiile nu sunt rezervate doar fraierilor de serviciu ci și celor preferați de sistem.
A doua condiție e stabilirea unor cote suportabile pentru cetățean, fundamentate de calcule economice reale, nu doar de necesarul de finanțare al proiectelor primăriei.
Băimărenii ar fi acceptat probabil o creștere de bun simț, indexată cu nivelul inflației, chiar și cu puțin peste, însă aceste salturi bruște, nesincronizate cu alte considerente economice declanșează revolta populației și împotrivirea masivă la măsurile anunțate de primărie.
Nu par credibile în acest sens nici argumentele prezentate de Dăncuș, invocând moștenirea lăsată de fostul primar Cătălin Cherecheș, care a ținut în mod artificial de-a lungul anilor un nivel de impozitare deosebit de scăzut pentru a putea beneficia de avantajele electorale ale acestor măsuri populiste.
În calitate de locotonent declarat și recunoscut al lui Cherecheș, care a beneficiat de toate avantajele politicilor acestuia de-a lungul anilor, nu poate acum invoca greaua moștenire, fără a cădea în ridicolul situației.
Trăgând concluzia ultimelor zile de analiză și de discuții cu zeci de băimăreni binevoitori și așezați, soluția pentru ieșirea din criza impozitelor este una combinată și de compromis:
Consiliul local revocă HCL-ul buclucaș și stabilește noi cote, crescute moderat față de anii anteriori, fără salturi spectaculoase, iar executivul primăriei, în frunte cu primarul Doru Dăncuș își demonstrează onestitatea și capacitatea prin măsuri concrete și urgente de reducere a cheltuielilor prin eliminarea sinecurilor și a căilor tradiționale de sifonare a banului public.
