Ziua eliberării lui Cătălin Cherecheș din Penitenciarul Baia Mare a avut momente atent pregătite, dar și destule întâmplări pe care nimeni nu părea să le fi anticipat. Întreg evenimentul s-a conturat ca un mic spectacol ce a avut și elemente de regie, dar și momente de improvizație autentică.
Totul a început vineri dimineața la ora 10.00, când la Tribunalul Maramureș, în spatele ușilor închise publicului și presei, avocatul lui Cherecheș, dar și fostul primar în persoană, prin intermediul unei transmisii video din Penitenciar, au pledat pentru aprobarea eliberării condiționate.
Singura prezentă în sală, alături de completul de judecată și reprezentanții acuzării și ai apărării, a fost soția Tabita. Avocatul Răzvan Doseanu a făcut apel la argumentele juridice și raționale, în timp ce Cătălin Cherecheș a apăsat butonul emoțional, făcând uz de argumente legate de familie.
„Haideți și arestați-mă!”
Între timp, în fața Penitenciarului Baia Mare, doar doi jurnaliști băimăreni am ajuns încă în jurul orei 10.00, în eventualitatea în care sentința va fi dată imediat după înfățișare și Cătălin Cherecheș va părăsi instituția „de îndată”.
Sentința a rămas însă în pronunțare, o eventuală ieșire a lui Cherecheș din penitenciar devenind incertă.
Rând pe rând, în fața Penitenciarului au apărut ulterior și restul colegilor din presa locală și națională. Gardianul de serviciu iese și ne pune în vedere că este interzis fotografiatul și filmatul. În replică, colegii îi amintesc că suntem pe spațiul public.
„Haideți și arestați-mă!”, spune unul din colegi. Peste câteva minute, gardianul se întoarce, fără cătușe, dar cu răspunsul conducerii: „Puteți filma, dar nu personalul.”
E abia 10.30. Jurnaliștii instalați peste drum de poarta închisorii încep pronosticurile și pariurile. Va fi sau nu eliberat? Dacă da, cât va dura până iese? Va da sau nu declarații?
Anticipând câteva ore de așteptare, doi colegi își comandă scaune rabatabile de pe Glovo. Se verifică bateriile, acumulatoarele, lumina.
Tribunalul a decis eliberarea. Apar susținătorii
Puțin înainte de 12.00, întâi pe surse, apoi oficial, apare și informația că Tribunalul a decis eliberarea condiționată.
Informația e confirmată imediat și de apariția primilor susținători ai lui Cătălin Cherecheș. Printre ei și Radu Țolaș, cel care, dacă e să folosim o expresie consacrată în mediile sociale, a avut „o relație complicată” cu fostul edil.
O altă prezență e cea a Antonelei Hruban, profesoară de educație fizică și antrenoare de handbal, a cărei prezență e una, cel mai probabil, cu rol de sol.
Pe la 12.30, pe poarta penitenciarului iese cu mașina un gardian care ne dă de înțeles că instituția abia acum a primit pe fax sentința, așa că mai avem de așteptat. La fiecare deschidere a ușii tresărim.
Tabăra susținătorilor se înmulțește cu Dan Hotico, patron al unei cunoscute firme de pază și protecție, fost președinte și finanțator al echipei de fotbal FC Maramureș Universitar Baia Mare.
Dintr-o mașină neagră, mai modestă, coboară și Adelin. Știți, Adelin… Cum nu știți? Cel care acum câțiva ani s-a urcat pe unul din turnurile de la combinat, amenințând live pe Facebook că se aruncă. E fost coleg de penitenciar cu „Cătălin”, cum i se adresează.
„Bine că atunci când a fost la greu nu ați fost alături de el. Acuma toți v-ați adunat.” – strigă înspre mulțimea de jurnaliști care au trecut strada și sunt la doi metri de ușa pe care e așteptat să iasă eroul principal.
„Vin și băieții cu bannere” mai zice fostul șef de galerie. Dar, până la final, băieții nu au mai ajuns.
Un individ cu un microbuz parchează în apropiere, blocând o cale de acces și vine să se laude că a renunțat la niște clienți, că doar „iese Cătălin”.
A ajuns și Tabita Cherecheș
Devine din ce în ce mai clar că se apropie momentul ieșirii, atunci când sosește și soția, Tabita Cherecheș, care vine direct la poartă.
Un coleg cameraman se apropie de ea și îi strecoară în mână un mic obiect, despre care aflăm mai târziu că este lavaliera pregătită pentru transmiterea live a momentului, pe pagina de facebook a lui Cătălin Cherecheș. Semn că lucrurile nu au fost lăsate la întâmplare și că fostul primar nu și-a pierdut îndemânarea când vine vorba de pregătirea aparițiilor sale publice.
Lupta pentru un loc cât mai bun de filmare pare a fi pe final în momentul în care, pe la 13.45, se deschide din nou ușa, de data aceasta cel care iese fiind cel atât de mult și de demult așteptat.
„Haideți să vă spun și câteva cuvinte…” – discursul ad hoc ce pare temeinic pregătit
Își îmbrățișează soția îndelung, apoi o sărută câteva secunde, timp în care privește pentru o clipă, cu coada ochiului, și spre camerele de filmat.
Pune jos gențile de marcă, iar doamna Cherecheș îi strecoară în mână lavaliera.
Adelin primește o brățară religioasă din lemn, ca și cum ar fi fost o promisiune mai veche.
Arată bine. La patru ace. Mai exact trei, pentru că nu are cravată. Se arată de-a dreptul surprins de primirea de care are parte, și drept recompensă ne spune câteva cuvinte.
Colegul care zicea că nu ne va spune nimic a pierdut pariul.
„Haideți să vă spun și câteva cuvinte, dacă tot v-ați deranjat.” Pe fondul zgomotului de mașini ce trec pe drum, condimentat ocazional de câte un claxon, urmează un discurs aparent ad hoc, ce pare totuși minuțios pregătit.
Mulțumiri sincere, apel la divinitate, perierea mai marilor din penitenciare, menționări strategice ale „fraților din pușcărie”, exprimarea voalată de „mulțumiri” la adresa celor care „mi-au uitat familia”, încercarea de devalorizare din doar câteva cuvinte a foștilor aliați, actuali „prieteni din administrația publică care mi-au dus mai departe proiectele”, reverențe către „ortodocșii mei” și erijarea în reprezentant civic al băimărenilor.
Ca la carte…
Inopinat… sau poate nu (cine mai crede în coincidențe), pe poarta penitenciarului intră câțiva deținuți însoțiți, ce par a veni de la muncă. Cherecheș nu ratează momentul de a da mâna cu ei, indicând oarecum că îi cunoaște, că aceștia sunt o parte din „frații mei”.
Urmează îmbrățișările
Urmează drumul până la mașina din parcare. Vreo 100 de metri parcurși în mers cu spatele de cameramanii care au prins loc în față, pe un trotuar îngust, pentru maxim două persoane. Ne mai și călcăm pe picioare, dar astea-s riscurile meseriei.
De mână cu soția sa, care continuă să zâmbească rece și fără vreun cuvânt rostit, Cherecheș face pași mici și răspunde la întrebări. Se oprește din mers la cele mai „grele”, precum „e pușcăria e o binecuvântare?”. Ne trimite și la Chat GPT, parcă decis să ne demonstreze că e la curent cu tehnologia.
Odată ajuns la mașină, vine să dea mâna cu toți cei prezenți. Primul îmbrățișat e Claudiu Mike, azi om de presă, deunăzi colaborator al primarului în proiectul „Baia Mare – Capitala Tineretului din Romania 2018-2019” și alte inițiative ONG-iste de tineret.
După alte câteva strângeri de mână protocolare, vine rândul lui Radu Țolaș. O îmbrățișare în care privirile nu se întâlnesc. Probabil, doar deocamdată.
O prezență, poate surprinzătoare, dar explicabilă, e cea a doamnei Klara Pană, soția regretatului Lascăr Pană, de a cărui familie Cherecheș a fost apropiat în ultimii ani de viață ai maestrului emerit.
Simbolic, sunt îmbrățișați sportiv și antrenoarea Hruban și fostul fotbalist Hotico, înainte ca familia Cherecheș să urce în limuzină, cu Tabita la volan.
Ultima scenă a spectacolului cu iz de scurt metraj, cu cadre regizate, dar și cu momente ad hoc, îl are în prim plan pe colegul cameraman, care, grăbit să deschidă portiera, pentru a-și recupera lavaliera, e cât pe ce să întrerupă un scurt moment de tandrețe (vezi video).
SUV-ul negru părăsește apoi parcarea penitenciarului. Lavaliera e recuperată. O ultimă privire a Tabitei spre cei lăsați în urmă.
Spectacolul s-a încheiat (fără aplauze).
ERATĂ:
Persoana pe care inițial am identificat-o ca fiind Zmenta, este defapt un alt coleg cameraman și videograf, pe nume Robert Obernauer. Regretăm eroarea și ne cerem scuze pentru confuzia generată.
Citește și:
