Guvernul anunță din nou creșteri de taxe și impozite. De data asta, vizate sunt proprietățile și autoturismele, cu un pachet fiscal ce urmează să fie votat marți în Parlament. O măsură care vine într-un moment în care mediul privat abia mai respiră, pensionarii își numără tot mai atent leii de la o lună la alta, iar românul mediu își vede coșul de cumpărături micșorându-se de la o săptămână la alta.
Deși oficialii anunță aceste modificări ca fiind „necesare” pentru echilibrarea bugetului, adevărul e că asistăm la aceeași rețetă politică veche: atunci când statul are nevoie de bani, apasă pe un singur buton – creșterea impozitelor.
Mediul privat, românul obișnuit și pensionarii – singurii care duc greul „reformei”
Ceea ce este cu adevărat revoltător este dublul standard. De ani de zile, politicienii vorbesc despre reducerea aparatului bugetar supradimensionat, eliminarea sinecurilor, tăierea instituțiilor inutile, reorganizarea administrativ-teritorială, comasări de primării și consilii locale, reducerea cheltuielilor publice, limitarea pensiilor speciale, reforma magistraților și recalibrarea „pensiei de serviciu”.
Toate acestea sunt promisiuni care circulă între aceleași trei verbe: „analizăm – identificăm – urmează să propunem”.
Dar când vine vorba de taxe, impozite și contribuții, verbele se schimbă brusc în: „majorăm – introducem – aplicăm din ianuarie”.
Mediul privat este în continuare cobaiul reformei fiscale, românul de rând este sponsorizatorul deficitului, iar pensionarii obișnuiți suportă creșteri de prețuri fără nicio protecție reală.
Statul refuză să se reformeze pe sine. De ce? Pentru că nu are curaj să își atingă propriile privilegii
Când vine vorba de cheltuieli publice, statul rămâne în zona de confort: pensiile speciale rămân, doar „discutăm despre ele”; numărul uriaș de agenții și instituții rămâne, doar „analizăm posibilitatea reorganizării”; funcționarii protejați politic rămân pe posturi, doar „identificăm posturile redundante”; sinecurile la companiile de stat rămân, doar „evaluăm performanța”; administrațiile locale rămân sufocate de funcții duble, triple și schema umflată, doar „propunem comasări în viitor”.
Cu alte cuvinte: la stat nu se taie nimic, la cetățean se taie tot.
Iar acum, odată cu majorarea impozitelor pe proprietate și automobile, românii mai primesc o factură, încă una, într-un an în care prețurile au explodat, taxele s-au înmulțit, iar veniturile reale au scăzut.
O nouă dovadă a standardului dublu: noi plătim, ei promit
Creșterea impozitului pe case, apartamente, terenuri și mașini vine fără ca statul să își fi făcut temele. Fără reformă administrativă. Fără tăieri reale de cheltuieli. Fără reorganizare. Fără digitalizare adevărată. Fără reducerea aparatului public. Fără eliminarea privilegiilor.
Această politică fiscală arată clar că reforma statului o fac doar cetățenii, nu instituțiile.
Diferența între „noi” și „ei” devine din ce în ce mai vizibilă.
„Noi” – românii obișnuiți, mediul privat, pensionarii – plătim tot.
„Ei” – cei din structurile statului – promit schimbări pe care nu le implementează.
România trăiește o perioadă în care statul își subțiază cetățenii, nu propria administrație
Cu fiecare lună, românii simt cum salariul cumpără mai puțin, taxele sunt mai multe, statul cere mai mult, iar serviciile publice oferă mai puțin.
De ani de zile, politicienii vând același slogan – „reducem cheltuielile publice”. Dar realitatea este dură: singurii taxați cu adevărat sunt românii, nu statul.
