Ți-aduci aminte cum ne panicam când motorina ajunsese la 7 lei și strigam toți că e dezastru? Ei bine, azi ne apropiem liniștiți de 8 lei pe litru, și nimeni nu mai zice nimic. Nicio declarație, nicio reacție, nici măcar un oftat public din partea celor care altădată promiteau plafonări și controale. Doar liniște. Liniștea dinaintea… falimentului nervos.
În ultimele săptămâni, prețul la pompă a urcat constant, în unele zone trecând chiar de 7,9 lei/l. Ceea ce, tradus pe românește, înseamnă că plătim aproape cât nemții, dar cu salariile de la Dej.
De ce s-a scumpit din nou motorina? Pe scurt — pentru că se poate.
Pe lung — din cauza unui cocktail clasic românesc: taxe crescute, accize record, euro scump și o piață europeană care trage prețurile în sus.
– Accize și taxe: Guvernul a majorat acciza la începutul anului, iar la motorină s-a ajuns la peste 466 de euro/1.000 litri, un maxim istoric.
– Cursul valutar: cu euro trecut de 5,08 lei, orice import de baril sau produs rafinat ne lovește direct în portofel.
– Marjele de rafinare: rafinăriile europene profită de context — mai puțină ofertă, mai multe tensiuni, și prețul crește.
– Transport și distribuție: scumpirile la energie, taxe de drum, viniete, toate adăugate în lanțul de cost.
Dar și o tăcere complice
În timp ce la benzină mai vezi oferte sau reduceri punctuale, la motorină nu mișcă nimeni. Firmele de transport, agricultura, construcțiile — toate depind de motorină. Și toate suportă creșterea în tăcere, pentru că „așa e piața”.
Guvernul tace, opoziția mimează indignarea, iar cetățeanul obișnuit a învățat să-și înghită furia în timp ce face plinul pe datorie.
Cât mai putem duce?
România trăiește o inflație de uzură psihică: fiecare scumpire pare doar încă o lovitură mică, dar constantă. De la mâncare la utilități, de la taxe la carburanți, totul crește. Și totul se normalizează.
Asta e marea dramă — că nu ne mai revoltăm.
Motorina se duce spre 8 lei, iar poporul doar oftează, plătește și merge mai departe. Poate că adevărata reformă a statului român nu e în comisii, ci în felul în care reușește să ne convingă că „merge și așa”.
