Născut la 9 februarie 1957, în comuna C.A. Rosetti din județul Buzău, Neșovici a ajuns la Minaur în vara anului 1980 și a apărat poarta echipei băimărene timp de zece ani. A făcut parte din generația care a adus la Baia Mare cele mai importante trofee din istoria clubului, Cupele IHF câștigate în 1985 și 1988.
În tricoul Minaurului a mai câștigat trei Cupe ale României, în 1983, 1984 și 1989, și a urcat an de an pe podiumul campionatului. Înainte de venirea la Baia Mare fusese campion al României cu Dinamo București, iar în carieră a evoluat și pentru Rapid București, Piatra Neamț și Bacău. A bifat 25 de meciuri pentru naționala de seniori.
După retragerea din activitatea de jucător, Neșovici a rămas aproape de handbal. A antrenat Minaur între 1996 și 1999 și a făcut parte din staff-ul echipei care a cucerit primele două titluri de campioană din istoria clubului, în 1998 și 1999. În 2022, alături de ceilalți membri ai echipelor care au cucerit trofeele europene din 1985 și 1988, a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare.
A fost vreme și antrenor cu portarii la Academia de Handbal Minaur Baia Mare.
Și, totuși, s-a făcut liniște. Nici nu respira nimeni!
Într-un interviu acordat în 2020 jurnalistei Ramona-Ioana Pop pentru eZiarultău, Nicolae Neșovici vorbea despre anii în care sala sporturilor din Baia Mare se umplea până la refuz și despre legătura dintre acea echipă și suporteri.
Momentul său de glorie a fost cel din semifinala când pe finalul meciului cu Barcelona a apărat decisiv pentru calificarea în finală. În interviul menționat spunea:
„În final de meci au scăpat pe contraatac și am apărat. Dacă dădeau gol, ratam calificarea în finală… Așa că am apărat, ne-am calificat în finală și am câștigat a doua oară Cupa IHF! Momentele alea când îi vedeam venind pe contraatac nu am să le uit cât trăiesc. Așa cum nici bucuria de nedescris pe care am simțit-o când am apărat mingea aia nu am s-o uit niciodată! O port cu mine mereu. Îmi amintesc ce liniște s-a făcut în sală când s-a pornit contraatacul. Presa vremii scria că aproape 4.000 de oameni erau în sală. Și, totuși, s-a făcut liniște. Nici nu respira nimeni!”
Neșovici – „variantă de poartă maramureșeană”
În același interviu, Ramona Pop evocă scriitura unuia din maeștrii presei sportive din anii 80:
„Despre Nicolae Neșovici, după ce Minaur elimina Barcelona din semifinala Cupei IHF în 1988, scriitorul Ioan Groșan scria: ”Scoțând minge după minge, cu mâinile, cu picioarele, cu fața (!), Neșovici le-a prezentat, în repriza a II-a, lui Papitu, Juan de la Puente et company o variantă de poartă maramureșeană pe care aceștia n-o vor uita ușor. O poartă unde, minute în șir, n-a intrat nimic și unde frumusețea motivelor de suflet ale spațiului maramureșean n-a mai apărut în ornamentele de pe stâlpi, ci-n paradele măiestre ale apărătorului ei”.
A plecat acum să apere poarta maramureșeană din ceruri, alături de alți granzi ai generației sale, care l-au precedat.
Citește interviul integral din eZiarulTău:
