Unul dintre momentele pitorești ale ședinței extraordinare a Consiliului Local al municipiului Baia Mare de luni a fost o discuție cât se poate de serioasă despre folosirea inteligenței artificiale.
Totul a plecat de la faptul că consilierul Mircea Cirț a exprimat o serie lungă de observații și întrebări la mai multe dintre propunerile de proiecte, formulate în mod sesizabil cu ajutorul inteligenței artificiale.
Intervențiile sale au prelungit ședința, iar unii consilieri, inclusiv primarul Ioan Doru Dăncuș, au părăsit pe rând întâlnirea desfășurată online.
La final, consilierul local Radu Ardelean a remarcat că observațiile și întrebările au fost redactate cu ajutorul AI și l-a întrebat pe Mircea Cirț dacă își asumă personal cele citite. În plus, a ridicat problema eticii unei asemenea modalități de lucru.
„Nu vreau să avem ședințe între boți și roboți”, a fost, în esență, una dintre temerile exprimate.
Am întrebat și inteligența artificială
Pentru că discuția o privește direct, am cerut și opinia ChatGPT. Mai exact, modelului GPT-5.6 Sol.
Răspunsul primit a fost acesta:
„În sine, folosirea inteligenței artificiale de către un consilier local pentru a analiza proiecte nu mi se pare o problemă etică. Poate fi un instrument util pentru a verifica documente, a compara informații, a identifica neclarități sau a formula întrebări pe care omul le poate apoi evalua. Din acest punct de vedere, AI poate crește calitatea analizei și poate economisi timp.
Problema apare atunci când instrumentul începe să înlocuiască judecata celui care îl folosește. Un model poate genera multe observații, inclusiv unele superficiale, greșite sau lipsite de relevanță practică. Dacă acestea sunt preluate fără verificare, rezultatul poate fi o dezbatere mai zgomotoasă, nu neapărat mai bună.
Pentru mine, criteriul important este responsabilitatea. Consilierul poate folosi AI pentru documentare și analiză, dar trebuie să înțeleagă, să verifice și să își asume ceea ce spune. Inteligența artificială poate ajuta la formularea unei întrebări, dar nu poate prelua răspunderea pentru ea.”
AI poate face un consilier mai eficient
Câteva considerente despre o dispută ce nu e la început, dar care va aduce multe alte dezbateri, chiar în viitorul apropiat.
Un consilier local primește proiecte, referate, anexe, bugete și documente tehnice. Uneori vorbim despre sute de pagini pentru o singură ședință.
Dacă inteligența artificială poate compara documentele în câteva minute și poate semnala o sumă care nu corespunde, o contradicție între două anexe sau o prevedere neclară, folosirea ei pare greu de condamnat.
Ba chiar putem întoarce problema.
Ce preferăm? Un consilier care citește în grabă câteva sute de pagini și scapă o problemă importantă sau unul care folosește un instrument suplimentar pentru a verifica documentele mai atent?
Din perspectiva eficienței, avantajul AI este greu de contestat.
Dar eficiența celui care întreabă poate deveni ineficiența tuturor celorlalți
Există însă și reversul
Cu ajutorul AI, formularea a 10 sau 15 observații poate dura câteva minute. Pentru cei care trebuie să le verifice și să răspundă, timpul necesar poate fi mult mai mare.
Aici s-a văzut probabil cel mai bine problema și în ședința de luni.
Unele observații pot privi fondul unui proiect. Altele pot ține de formulări, redactare sau detalii fără consecințe reale.
Inteligența artificială nu știe întotdeauna singură, dacă nu e ghidată corect, care dintre ele merită timpul unei ședințe de Consiliu Local.
Aici intervine omul.
Poate că, înainte de apariția AI, competența era să găsești 15 probleme într-un proiect. Acum competența devine să alegi două sau trei care chiar contează.
Cât de corect este răspunsul dat de AI?
Mai există o problemă pe care discuția despre etică riscă să o acopere – acuratețea.
Inteligența artificială poate găsi o neconcordanță pe care nimeni nu a observat-o. În acel caz, faptul că descoperirea a fost făcută de un algoritm contează prea puțin. Dacă problema există, ea trebuie discutată.
Dar AI poate și greși.
Poate interpreta greșit un document, poate omite contextul sau poate prezenta cu multă siguranță o concluzie care, verificată atent, se dovedește falsă.
În acel moment, responsabilitatea nu poate fi transferată către program.
„A spus ChatGPT” nu poate fi o justificare pentru o afirmație greșită făcută într-o ședință de Consiliu Local.
Ce trebuie să rămână obligatoriu uman?
AI poate căuta. Poate compara documente și explica un text dificil sau chiar poate chiar sugera întrebări.
Dar selecția întrebărilor care merită puse, aprecierea importanței unei probleme, asumarea unei poziții și, în final, votul trebuie să rămână ale consilierului.
Mai simplu spus, AI poate ajuta la analiză. Nu poate prelua responsabilitatea.
Altfel, apare exact scenariul invocat în ședință.
Un consilier introduce proiectul într-un sistem AI și primește întrebările. Primăria introduce întrebările într-un alt sistem și primește răspunsurile. Consilierul introduce răspunsurile și cere contraargumentele.
Tehnic, probabil că se poate.
Dar ce mai dezbat oamenii în acel moment?
Factorul uman nu este însă perfect
Există și o capcană în argumentul potrivit căruia „factorul uman trebuie să prevaleze”.
Factorul uman poate însemna experiență, intuiție și capacitatea de a înțelege contextul.
Dar omul poate fi și neatent. Poate citi superficial un document sau poate avea prejudecăți și interese politice. Poate rata o eroare simplă.
De aceea, o administrație exclusiv „umană” nu devine automat una mai bună.
Probabil că soluția nu este alegerea între om și inteligență artificială, ci stabilirea rolului fiecăruia.
AI verifică, omul decide
Trebuie declarat când folosim AI?
Și aici lucrurile devin mai puțin clare.
Un consilier nu spune de fiecare dată că a folosit Google pentru documentare sau Excel pentru calcule.
De ce ar trebui să declare că a folosit ChatGPT?
Probabil că simpla utilizare a unui instrument pentru căutare, comparație sau verificare nu schimbă prea mult lucrurile.
Situația devine însă diferită atunci când o intervenție întreagă, cu argumente și întrebări, este generată de AI și apoi citită aproape ca atare.
Publicul are atunci un motiv legitim să știe cât din argument îi aparține celui care vorbește și cât a fost produs de instrumentul pe care l-a folosit.
Problema nu este cine a găsit eroarea
Dacă inteligența artificială găsește o problemă reală într-un proiect de hotărâre, problema rămâne. Nu devine mai puțin importantă pentru că a observat-o un algoritm.
Din perspectiva asta, folosirea AI poate face administrația mai eficientă și chiar mai atentă.
Linia se trece atunci când omul nu mai filtrează ceea ce primește.
Un consilier care citește o observație generată de AI trebuie să fie capabil să explice de ce este importantă, să o susțină și să își asume consecințele ei.
Altfel, putem ajunge exact acolo unde se temeau unii dintre participanții la ședința de luni.
Nu la consilieri care folosesc boți, ci la boți care vorbesc prin consilieri.
CITEȘTE ȘI:
