Promovarea în spațiul public a cifrei de 42.000 euro pentru o stație de autobus în Baia Mare a iritat opinia publică în ultimele săptămâni. Încercările stângace ale edililor de a explica cum s-a ajuns la acest preț, nu a făcut decât să provoace și mai multă confuzie.
AyoNews și-a propus să treacă dincolo de aparențe și să explice în limbaj comun, ce arată informațiile accesibile public. Am verificat ce include, de fapt, prețul, unde au dreptate cetățenii și ce argumente are administrația, dar și ce greșeli a făcut.
Prima interpretare eronată
Cifra de 42.000 euro reprezintă media per stație a întregului proiect, nu prețul unei copertine. Contractul include un sistem digital pentru flota de autobuze URBIS, lucrări și mentenanță timp de 10 ani.
Totuși, documentele publice accesibile nu arată cât costă separat fiecare componentă, iar tehnologia nu rezolvă automat cea mai importantă obiecție a cetățenilor, lipsa de umbră, protecție și locuri de șezut.
Când băimărenii au aflat că media contractului trece de 42.000 de euro pentru fiecare dintre cele 30 de stații, reacția a fost imediată și vehementă. Oamenii au comparat suma cu structurile montate în stradă, care prezintă copertine ce par mici, cu puține locuri de șezut și cu protecție limitată față de soare sau ploaie.
Nemulțumirea este ușor de înțeles. Pentru călător, funcția principală a unei stații este aceea de a putea aștepta autobuzul în condiții decente. Un panou electronic sau o priză USB nu compensează lipsa umbrei într-o zi caniculară.
Mai mult, băimăreanul nu este obișnuit cu sisteme informatice și digitale moderne, motiv pentru care foarte mare parte a cetățenilor urbei reduc utilitatea stației la un loc unde se oprește autobuzul, loc în care, în condiții ideale, găsești și un loc de șezut și protecție față de soare sau intemperii.
De unde apare cifra de 42.000 de euro
Documentele publice arată că acest contract acoperă un sistem întreg, ce cuprinde stațiile, echipamente de monitorizare montate în autobuze, o platformă digitală, lucrări la peroane și servicii de mentenanță pentru următorii 10 ani.
Aceasta este partea pe care administrația nu a reușit să o explice simplu și convingător.
Contractul nr. 62734 a fost semnat la 24 noiembrie 2025 și are valoarea de 5.249.134,27 lei fără TVA. La cota standard actuală de 21%, suma ajunge la 6.351.452,47 lei. Împărțită la 30 de amplasamente, rezultă o medie de aproximativ 211.715 lei, adică peste 42.000 de euro la un curs rotunjit de 5 lei pentru un euro.
Cifra este corectă matematic. Interpretarea ei drept preț al unei copertine este însă greșită. Cei 42.000 de euro reprezintă partea medie din întregul contract atribuită fiecărui amplasament, inclusiv tehnologia și serviciile care nu se văd în fotografia unei stații.
Confuzia a fost alimentată chiar de comunicarea Primăriei. În decembrie 2024, instituția anunța o finanțare de 7 milioane de lei pentru 30 de stații moderne și inteligente, apoi enumera camere, senzori, panouri, prize și Wi-Fi. Nu explica ce parte din bani revine structurilor, ce parte sistemului digital și ce parte lucrărilor sau mentenanței. În lipsa acestei explicații, publicul a făcut calculul cel mai simplu: suma împărțită la 30.
Contractul a fost atribuit prin licitație deschisă, după depunerea a patru oferte. Valoarea câștigătoare este cu 22,64% sub estimarea de 6.785.024,69 lei fără TVA. Aceste date arată că nu a fost o atribuire directă și că a existat concurență. Nu demonstrează, singure, că prețul final este corect.
Ce a cumpărat orașul, de fapt
Proiectul are două componente mari. Prima este partea vizibilă, formată din cele 30 de stații. Sunt prevăzute 14 structuri cu lungimea de 4,05 metri, 13 cu lungimea de 6,05 metri și trei cu lungimea de 8,05 metri. Montajul include fundații, branșamente electrice, instalarea echipamentelor și refacerea finisajelor afectate.
Fiecare amplasament trebuie să aibă pavaj tactil pentru persoanele cu deficiențe de vedere, două camere video, senzori de mediu, panou LED, panou e-ink, iluminat, prize USB, hotspot Wi-Fi și coș de gunoi. Pentru 13 stații sunt prevăzute și lucrări la platformele de urcare, coborâre și așteptare, pe o suprafață totală de 346,15 metri pătrați.
A doua componentă funcționează în spatele stațiilor. Proiectul prevede echiparea a cel puțin 85 de autobuze cu computere de bord, conectarea lor la un sistem de localizare și o platformă centralizată care transmite informațiile către panourile din stații.
Călători în stația de autobuz
La ce folosesc cele 85 de computere de bord
Calculatoarele nu sunt montate în fiecare stație. Ele sunt instalate în autobuze și transmit poziția vehiculelor către sistemul central. Pe baza acestor date, panoul din stație poate arăta în cât timp ajunge autobuzul, nu doar ora trecută într-un program fix.
Sistemul poate comunica întârzieri, modificări de traseu și ocoluri. Tot el permite colectarea datelor despre respectarea programului și funcționarea transportului public. Fără această componentă, panourile ar rămâne simple afișaje cu informații statice.
Camerele pot descuraja vandalismul și pot ajuta la identificarea celor care distrug stațiile. Pavajul tactil ajută persoanele cu deficiențe de vedere. Senzorii adună date despre mediul din zonă. Prizele și Wi-Fi-ul sunt facilități suplimentare. Toate au un cost, dar utilitatea lor nu este aceeași pentru călătorul care caută în primul rând un loc la umbră sau ferit de ploaie.
Zece ani de garanție și mentenanță, incluși în preț
Un element important apare în contractul publicat de Primărie. Prețul include garanția și mentenanța pentru o perioadă de 10 ani de la recepția echipamentelor. Furnizorul trebuie să facă mentenanță preventivă de două ori pe an.
Contractul menționează inspecții, testări, reglaje, reparații curente și capitale, precum și rapoarte după intervenții. Manopera și piesele necesare în condițiile contractuale sunt incluse. Tot în ofertă intră instruirea personalului care va monitoriza sistemul.
Un serviciu pe 10 ani poate reprezenta o parte importantă a valorii totale. Problema este că documentele publice consultate de AyoNews nu arată cât s-a plătit separat pentru această mentenanță. Din același motiv, nu putem spune cât costă structurile, calculatoarele de bord, software-ul, panourile sau lucrările din fiecare amplasament.
Senzori, camere de supraveghere și afișaj electronic
De ce nemulțumirea oamenilor rămâne justificată
Chiar documentația Primăriei recunoaște că vechile stații aveau două probleme importante – protecția slabă față de intemperii și lipsa băncilor. Cu toate acestea, rezumatul tehnic public nu stabilește câte persoane trebuie să poată sta jos în fiecare stație și nu descrie o închidere laterală completă.
La 26 dintre cele 30 de structuri, documentația indică o lățime de 1,40 metri la nivelul acoperișului și de 60 de centimetri la nivelul picioarelor de susținere. Cei 60 de centimetri nu reprezintă spațiul total disponibil călătorilor, dar dimensiunile confirmă alegerea unui model compact. Numai patru stații au 1,50 metri atât la nivelul suportului, cât și al acoperișului.
O stație poate afișa corect că autobuzul vine în cinci minute și, în același timp, să protejeze slab oamenii de soare, vânt sau ploaie. Ambele lucruri pot fi adevărate. De aceea, explicația tehnologică a Primăriei nu anulează criticile privind confortul.
Pentru public, investiția este evaluată prin experiența zilnică. Dacă persoanele în vârstă nu au suficient loc să se așeze sau călătorii caută umbra unui copac lângă o stație nouă, proiectul are o problemă de funcționalitate, indiferent cât de modern este sistemul din spate.
De ce doar 30 de stații?
În 2024, Consiliul Local Baia Mare a aprobat pentru acest proiect o valoare totală estimată de 9.088.008,33 lei, cu TVA. Aceasta nu era însă suma pusă integral la dispoziție prin PNRR. Finanțarea europeană aprobată era de 6.297.363,98 lei, cu TVA calculat la cota valabilă atunci. Diferența de aproximativ 2,79 milioane de lei reprezenta cheltuieli neeligibile, care ar fi trebuit suportate din bugetul local. Aceste cifre apar în documentația tehnico-economică aprobată prin HCL nr. 337/2024.
Contractul a fost semnat pentru 5.249.134,27 lei fără TVA, cu doar 42.768 de lei sub valoarea eligibilă aprobată prin PNRR. Cu alte cuvinte, Primăria a contractat aproximativ 99% din finanțarea europeană disponibilă. Nu putem spune, așadar, că Baia Mare a pierdut câteva milioane de lei din fonduri europene.
Prezentarea rezultatului drept o economie de aproape 2,7 milioane de lei spune însă doar o parte din poveste. Primarul a comparat valoarea totală estimată a investiției, de peste 9 milioane de lei, cu valoarea contractului semnat, de aproximativ 6,35 milioane de lei cu TVA. Cea mai mare parte a diferenței ar fi trebuit acoperită din bugetul local, nu din PNRR. Economia este reală mai ales pentru bugetul municipiului, dar nu reprezintă milioane de lei europeni economisiți. Comunicatul Primăriei din decembrie 2025
De ce Bulevardul Regele Mihai I și Bulevardul Traian nu au fost incluse în proiect?
Cetățenii direct interesați au pus încă din start o întrebare justificată. De ce proiectul a fost limitat din start la numai 30 de stații?
Numărul acestora fusese stabilit încă din studiul de fezabilitate, înainte de organizarea licitației. Valoarea estimată a achiziției a fost de 6.785.024,69 lei fără TVA, iar contractul a fost atribuit pentru 5.249.134,27 lei fără TVA, cu 22,64% mai puțin. Diferența nu putea fi folosită automat, după licitație, pentru adăugarea altor stații. Pentru aceasta ar fi fost necesare modificarea proiectului, aprobarea unor noi indicatori și, cel mai probabil, o nouă procedură de achiziție.
Tocmai de aceea, discuția trebuie mutată la momentul pregătirii investiției. Dacă estimarea preliminară a pieței ar fi fost mai apropiată de prețurile obținute ulterior la licitație, administrația ar fi putut analiza de la început un proiect cu mai multe amplasamente. Putea reduce unele dotări secundare, putea diferenția echiparea stațiilor în funcție de numărul de călători sau putea decide folosirea unei contribuții locale pentru extinderea rețelei.
Nu putem calcula câte stații suplimentare ar fi încăput în buget, deoarece oferta financiară nu este publicată defalcat. Nu știm cât costă separat o copertină, panourile electronice, lucrările, sistemul informatic sau mentenanța. Putem însă spune că diferența mare dintre estimarea achiziției și oferta câștigătoare justifică întrebarea dacă proiectul a fost dimensionat corect.
Lista celor 30 de amplasamente arată și efectul concret al acestei alegeri. Bulevardele Regele Mihai I și Traian nu sunt cuprinse în proiect. Au rămas pe dinafară și stații importante precum Dorna și Gara, unde numărul călătorilor duce în mod evident la nevoia unor adăposturi generoase.
Aceste stații nu sunt complet excluse din monitorizarea transportului. Cele 85 de computere de bord urmăresc autobuzele la nivelul întregii flote, iar informațiile ar trebui să poată fi consultate prin aplicație. Stațiile neincluse nu vor primi însă noile copertine, camerele, senzorii și panourile care afișează timpul de sosire.
Administrația poate susține că a protejat bugetul local și că a contractat aproape toată finanțarea PNRR. Este un argument corect. Dar succesul unui proiect public nu se măsoară doar prin diferența dintre valoarea estimată și cea contractată. Se măsoară și prin numărul de călători care beneficiază efectiv de investiție.
De aceea, băimăreanul de rând se întreabă pe ce criterii au fost alese cele 30 de stații și de ce proiectul nu a fost gândit de la început pentru a acoperi și alte puncte importante puncte ale rețelei de transport în comun?
Unde a eșuat Primăria
Administrația are o explicație tehnică pentru valoarea contractului. Orașul plătește structurile din metal și sticlă, lucrările, echipamentele pentru întreaga flotă, informațiile în timp real, software-ul și serviciile pentru 10 ani.
Explicația financiară lipsește însă. Primăria nu a publicat, într-o formă ușor de înțeles, cât costă fiecare tip de stație, cele 85 de computere de bord, camerele, panourile, platforma digitală, lucrările și mentenanța. Fără aceste cifre, publicul primește o listă de dotări, nu o justificare completă a prețului.
Termeni precum ITS, TIC, e-ink sau smart-city nu explică singuri nimic. Mai ales când nici nu sunt înțeleși. Autoritățile trebuiau să spună direct ce face fiecare sistem, cât costă și ce beneficiu aduce. Trebuiau să explice și de ce au ales structuri atât de compacte, câte locuri de șezut oferă și cum protejează călătorii în condiții meteo obișnuite pentru Baia Mare.
Ce putem spune, fără să ținem partea nimănui
Cei 42.000 de euro sunt o medie reală a contractului. Nu sunt prețul demonstrat al unei copertine. Cetățenii au motive să fie nemulțumiți, fiindcă investiția vizibilă nu pare să rezolve convingător nevoile de bază ale celor care așteaptă autobuzul. Primăria are motive să spună că suma acoperă un proiect mult mai mare decât cele 30 de structuri văzute în stradă.
Niciuna dintre aceste constatări nu stabilește însă dacă prețul este corect. Patru oferte și o valoare sub estimare arată concurență, dar nu înlocuiesc prețurile unitare. Tehnologia explică de ce contractul este mai scump decât 30 de copertine obișnuite, dar nu dovedește că fiecare componentă a fost cumpărată la un preț justificat.
Concluzia responsabilă este că administrația poate justifica teoretic o parte importantă din sumă, însă nu a demonstrat-o financiar și nu s-a făcut înțeleasă. Oamenii nu greșesc atunci când cer stații care să ofere mai multă umbră, protecție și locuri de șezut.
Până la publicarea costurilor defalcate, nemulțumirea oamenilor pare justificată.
Ei așteaptă în continuare răspuns la întrebarea cât a costat tehnologia și cât a costat, de fapt, confortul călătorului?
Analiza se bazează pe documente publice și pe informațiile disponibile online la data redactării.
Anexa nr. 1 la HCL 337/2024, descrierea și indicatorii investiției
Centralizatorul contractelor de achiziții publice ale Municipiului Baia Mare pentru 2025
Comunicatul Primăriei din 5 decembrie 2024 privind finanțarea și dotările proiectului
CITEȘTE ȘI:
