Ceva nu se leagă în povestea ultimelor zile.
Oamenii care l-au votat pe Nicușor Dan, inclusiv oameni care au tras public pentru el, sunt astăzi furioși. Unii spun că a trădat. Alții spun că a fost capturat de sistem. Alții merg direct pe varianta conspirativă că serviciile și vechile rețele au pus mâna pe el, așa cum mulți au spus, la un moment dat, și despre Klaus Iohannis.
E o reacție firească. Sau măcar ușor de înțeles.
Dincolo de „s-a dat cu PSD” sau „l-au acaparat serviciile”, mai există și o a treia variantă
Pentru electoratul anti PSD, ultimele mutări arată prost. Foarte prost. Nicușor Dan pare că împinge PNL spre scindare. Pare că lovește în Ilie Bolojan și deschide ușa unei formule convenabile pentru PSD și pentru acea parte din PNL care nu a rupt niciodată, cu adevărat, legătura cu vechiul model USL.
Dar poate că tocmai aici e capcana.
E posibil că ne uităm cu toții la mutări ca la niște gesturi izolate, când ele ar trebui citite ca parte dintr-un joc mai lung, de uzură, dar și de creștere.
Nicușor Dan nu este un politician crescut în școală de partid. Este matematician. Iar un matematician bun știe că, în unele jocuri, mutarea corectă poate arăta greșit pentru cel care vede doar runda de azi și nu vede tot războiul.
Asta nu îl absolvă de nimic. Nu îi dă un cec în alb și nu înseamnă că trebuie să îi acceptăm orice decizie doar pentru că „știe el ce face”.
Dar poate însemna că, dincolo de versiunile „s-a dat cu PSD” sau „l-au acaparat serviciile”, mai există și o a treia variantă.
Poate că Nicușor Dan nu e nici trădător, nici captiv. Doar face echipă cu Bolojan
Poate că a învățat de la Băsescu să fie jucător. Însă, spre deosbire de „președintele jucător”, care juca bazându-se pe instinct și experiență, Nicușor Dan se bazează pe știință, pe teoria jocurilor.
Dacă e așa, atunci scandalul de acum este chiar terenul lui de joc. În care, ține-o pe asta, face echipă chiar cu Bolojan. Un joc riscant, a cărui miză e bunăstarea României și ale cărui rezultate pot fi excepționale sau catastrofale.
Ilie Bolojan nu are cum să crească și să treacă politic de un anumit prag, orciât de bun și onest prim minitru ar fi, mai ales că a început să devină antipatic prin măsuri nepopulare. Un premier care taie, reduce, închide robinete și deranjează interese nu are cum să fie iubit în timp real. Oamenii simt întâi costul. Abia mai târziu, uneori, înțeleg și rostul.
Aici poate fi cheia jocului pe care îl fac Nicușor Dan și Ilie Bolojan.
Bolojan are nevoie să nu rămână în memoria publică doar ca omul austerității. Are nevoie să devină omul pe care PSD, AUR și vechiul PNL l-au împins afară tocmai pentru că a început să atingă lucruri pe care nimeni nu voia să le atingă.
Iar imaginea asta nu o schimbi cu un comunicat de presă.
Imaginea de reformator se construiește și cu ajutorul dușmanilor
Din perspectiva științifică a teoriei jocurilor, imaginea o schimbi mult mai ușor și eficient prin conflict, prin tensiune și gesturi care par ciudate.
Prin crearea impresiei că omul este încolțit, dar nu cedează și reacționează tăios, dar nu isteric.
Dar și prin faptul că rămâne în picioare când aproape toți ceilalți fac calcule de culise, convinși fiind că au învins.
În politică, imaginea de reformator se construiește și cu ajutorul dușmanilor pe care îi aduni în jurul tău. Iar dacă adversarii tăi ajung să fie PSD, AUR și bucata din PNL care visează încă la vechiul confort al USL, atunci mesajul devine simplu și eficient pentru electoratul anti sistem.
Bolojan a început să fie perceput ca singurul care deranjează.
Din punctul acesta, fiecare mutare aparent ostilă a lui Nicușor Dan poate avea un efect invers decât cel pe care îl sesizăm la prima vedere.
Când l-a desemnat pe Tomac, e posibil să fi testat majorități.
Prin scoaterea în față a lui Veștea, un liberal perceput ca apropiat de vechiul model, Nicușor Dan și Ilie Bolojan au adus la suprafață faliile din PNL și au scos din vizuină aripa uselistă a PNL.
Reacțiile dure la gesturile președintelui, avute de Bolojan, încolțit din toate direcțiile, îl fac să se separe și mai clar, dar și mult mai veridic de zona aceea din interiorul partidului, dându-i totodată șansa să facă curat, să se impună în partid și, mai ales, să mai câștige timp.
Nicușor Dan și Ilie Bolojan
Ce au de câștigat AUR și PSD
Între timp, PSD pare că își freacă mâinile de bucurie, așteptând nerăbdător la ușă, să dea buzna, fără să înțeleagă însă că electoratul anti PSD e și mai atent. Și, e demn de reținut, că anti PSD e și o parte din electoratul AUR.
Acel AUR care cere anticipate, dar a votat cot la cot cu PSD împotriva lui Bolojan, o mișcare ce poate duce la o fisură în relația cu o parte bună a celar care i-au votat pe logica „antisistem”.
Nu putem afirma că toate acestea sunt sigur parte dintr-un plan. Ar fi prea mult. Dar se poate spune că ele pot funcționa ca un plan, chiar și atunci când publicul vede doar haos.
De fapt, poate aici se vede diferența dintre un politician obișnuit și unul care gândește matematic.
Politicianul obișnuit vrea să câștige ziua de azi. Să iasă bine la televizor. Să nu supere prea tare și să țină toate ușile întredeschise.
Un jucător care gândește în termenii teoriei jocurilor poate accepta să piardă runda de azi, dacă prin asta modifică regulile rundei următoare.
Iar runda următoare nu este neapărat votul de mâine. Poate fi o lună de criză sau o vară politică grea. Și poate duce la momentul în care electoratul liberal, scârbit de PNL-ul lipit de PSD, începe să creadă din nou că are ce și pe cine vota.
Asta e miza reală
Care cuprinde în ea și întrebarea dacă PNL mai poate fi desprins de imaginea de partid acaparat de sistem. Dacă mai poate deveni, măcar parțial, un partid reformist. Și dacă Bolojan poate fi transformat din premierul măsurilor dureroase în liderul care a fost dat jos tocmai pentru că a început reforma.
În paralel, USR are și el ceva de câștigat. Miniștrii săi au apucat să lase impresia unei guvernări active, cu măsuri concrete și cu o direcție mai clară decât în alte perioade. Dacă USR nu rupe punțile cu PNL-ul lui Bolojan (ceea ce pare că face), se poate așeza într-un bloc politic credibil – PNL, USR, UDMR și Minorități.
Sună tehnic, poate chiar rece, nimic spectaculos.
Dar politica reală se face, până la urmă, și din aritmetică.
De partea cealaltă, PSD pare prins într-o situație mai incomodă decât arată la prima vedere. A dat jos Guvernul Bolojan, dar poate rămâne cu imaginea partidului care a oprit reforma. Poate câștiga timp și poate negocia, dar riscă să pară că negociază doar revenirea la vechile aranjamente.
AUR are altă problemă. Se simte puternic și cere anticipate. E logic. Sondajele îl împing în față. Dar votul împotriva lui Bolojan, alături de PSD, poate începe să coste. Pentru o parte din electoratul său, mai ales pentru cei veniți din dezgust față de PSD, asocierea asta nu e ușor de înghițit.
De aceea timpul contează
Anticipatele sunt greu de declanșat. Constituțional, politic, practic. Dar tocmai această dificultate poate lucra în favoarea lui Bolojan, dacă imaginea lui continuă să crească. Cu fiecare zi în care pare blocat de sistem, devine mai credibil pentru electoratul care vrea o ruptură de sistem.
Sigur, jocul e riscant. Foarte riscant.
Nicușor Dan poate pierde definitiv încrederea unei părți din oamenii care l-au susținut. Nu toți vor avea răbdare să vadă tabla întreagă. Unii vor spune că asta e doar o explicație elegantă pentru o trădare banală.
Alții vor spune că, de fapt, s-a întâmplat cu el ce s-a întâmplat și cu Iohannis. A intrat în sistem, sistemul l-a înghițit, povestea s-a terminat.
Și poate au dreptate. Nu avem de unde să știm acum.
Dar tocmai aici stă miza momentului. Să nu confundăm neînțelegerea noastră cu lipsa de strategie a celuilalt.
Jucătorul care își asumă rolul ingrat de bau-bau
Nicușor Dan poate fi captiv și depășit sau poate fi împins de forțe pe care nu le mai controlează.
Dar poate fi și altceva.
Un președinte care acceptă să fie huiduit azi, pentru ca Bolojan să devină mai puternic mâine. Un om care înțelege că un lider reformist are nevoie și de adversari vizibili, nu doar de susținători cuminți.
Sau, poate fi jucătorul care își asumă rolul ingrat de bau-bau, ca să mute presiunea de pe reforme pe cei care le-au blocat.
Asta nu îl face automat geniu. Dar nici captiv nu îl face automat.
Deocamdată, Nicușor Dan este într-o zonă mai greu de citit. Pare că pierde imagine și că își enervează propriul electorat. E pur și simplu de neînțeles și aparent joacă pentru alții.
Sau poate că exact asta vrea să vedem acum.
Pentru că, uneori, într-un joc lung, cel mai important lucru nu este să pari puternic în fiecare mutare.
Uneori, important este să îl faci pe celălalt, și chiar pe toată lumea, să creadă prea devreme că a câștigat.
