„Lăudăm pe Iisus!” – cu aceste cuvinte și-a deschis discursul Gabriel Zetea, deputat PSD, la congresul partidului desfășurat pe 7 noiembrie. O introducere neașteptată, care a stârnit mai mult zâmbete decât fiori mistici. Se pare că, în noul peisaj politic, nici politicienii nu mai încep discursurile cu „stimați colegi”, ci cu o invocare sfântă. E la modă, dă bine la popor și, între noi fie vorba, sună mai curat decât „dragi tovarăși”.
Dar după deschiderea pioasă, Zetea a trecut repede la lucruri lumești – mai precis, la o critică dură la adresa partenerilor din dreapta coaliției, pe care i-a numit, metaforic, „încăpățânați”. „La noi, în Maramureș, avem o vorbă – nu te pune cu încăpățânatul, că n-ai nicio șansă să-l convingi”, a spus el, referindu-se la liberalii și useriștii care, în opinia sa, au luat decizii greșite pentru economie.
PSD – noul apărător al mediului privat?
Aici începe paradoxul. Zetea, reprezentant al unui partid de stânga, a criticat măsurile de austeritate ale guvernului și a susținut exact contrariul: stimularea consumului, scăderea taxelor, sprijinirea mediului de afaceri și continuarea investițiilor. Cu alte cuvinte, rețetarul clasic al liberalismului economic în timp ce partidele de dreapta – care teoretic ar trebui să protejeze mediul privat și piața liberă – par mai preocupate de majorarea TVA-ului, introducerea de contribuții suplimentare și blocarea investițiilor.
Așa se face că România trăiește astăzi un paradox perfect: social-democrații predică economia de piață, iar liberalii aplică austeritatea socialistă. PSD-ul cere consum, dreapta taie. PSD-ul vrea investiții, dreapta le oprește. Iar când Zetea vorbește despre pericolul ca „băieții deștepți” să pună mâna pe companiile de stat, aproape că te întrebi dacă nu cumva am intrat într-un univers paralel în care rolurile s-au inversat complet.
„Mergeți acasă și luați un USR-ist de mână”
Într-un alt pasaj savuros, liderul PSD din Maramureș le-a cerut colegilor să meargă acasă și „să caute câte un USR-ist, câte un PNL-ist, să-i ia de mânuță și să-i ducă în mijlocul comunităților românești”. Imaginea e aproape idilică – pesediștii care se țin de mână cu useriștii prin satele României. Dar în spatele acestei metafore, Zetea a transmis un mesaj pragmatic: contactul direct cu electoratul contează mai mult decât aritmetica guvernării. Mesajul e simplu: dacă guvernul pierde contactul cu realitatea, partidul trebuie să rămână aproape de oameni. Un fel de „întoarcere la popor”, adaptată vremurilor moderne.
Despre tineri, TVA și aurul României
Zetea a vorbit și despre tinerii care trăiesc din salariul minim, despre familiile care abia supraviețuiesc cu 25 de milioane în mână la prețurile actuale, dar și despre companiile strategice – Hidroelectrica, Transgaz, Transelectrica – pe care „băieții deștepți” ar vrea să le acapareze. „Cât trăiește PSD-ul, asta nu se va întâmpla”, a spus el, cu un aer de jurământ de credință economică.
Problema e că, în România ultimilor ani, promisiunea protejării companiilor de stat s-a transformat adesea în un scut pentru ineficiență și sinecuri, iar încrederea în retorica anti-privatizare e din ce în ce mai subțire. Totuși, pe fondul crizei energetice și al liberalizării prost făcute, tema „aurului românesc” a prins din nou la public – iar Zetea știe bine să o folosească.
Concluzie: un discurs în oglindă
Discursul lui Gabriel Zetea a fost o combinație interesantă între predică și manual de economie liberală. Un PSD-ist care apără piața liberă și critică dreapta pentru măsuri de stânga – rar vezi așa ceva, Iar dacă tot a început cu „Lăudăm pe Iisus”, putem spune că a încheiat cu un alt verset, de data asta politic: „PSD-ul n-a murit, doar un pic s-o hodinit.” Poate că așa e. Sau poate că România întreagă doar s-a hodinit prea mult în paradoxurile ei.
