Trăim vremuri tulburi pe întreg mapamondul, cu o volatilitate crescută, în plin proces de rearanjare, reașezare a polilor de putere dintr-o nouă ordine mondială.
Arhitectura relațiilor de putere din sistemul internațional s-a tot schimbat de-a lungul istoriei moderne, evoluând de la un sistem bipolar, în perioada războiului rece, în care USA și URSS își disputau supremația, rivalizarea lor asigurând însă un echilibru oarecum stabil, la un sistem unipolar după destrămarea URSS, în care USA domina întreaga agendă internațională și politica mondială, ca acum să se apropie de un sistem multipolar, cu actori noi în sistem, ca și BRICS, UE sau o Federație Rusă mult întărită în era Putin.
Reverberațiile seismelor internaționale cauzate de regândirea arhitecturii geopolitice la nivel mondial au început să-și facă simțită prezența și în lumea noastră mică, națională, cufundată parcă până acum într-o stabilitate monotonă, într-un echilibru perceput ca normalitate.
Așa cum virușii atacă în momentele în care imunitatea naturală a organismului este slăbită găsind o portiță deschisă în sistemul de apărare, așa și factorii destabilizatori externi își găsesc momentele prielnice pentru interferență și atac în perioadele în care societatea unei țări este divizată puternic iar terenul este unul fertil pentru însămânțarea cu neliniște și haos. Iar ce moment mai prielnic există în viața politico-administrativă a unei țări decât alegerile generale, prezidențiale și parlamentare, când confruntarea candidaților polarizează societatea, iar ciocnirea dorită a fi democratică între principii și idei diferite naște dezbinare în loc de progres.
Nu am vrut să abordez tematica alegerilor la cald, în acele zile explozive, în care ce scriai dimineață era infirmat seara, de noi și noi evenimente halucinante, ce nu credeam vreodată cǎ le vom trăi în țara noastră liniștită.
Acum însă, după ce s-a instaurat parcă o “pace” fragilă în care mecanismele statului și societății încep să-și învârtă din nou rotitele, putem trage concluziile ultimelor săptămâni:
Dacă analizăm instituțional cele întâmplate, putem observa o singură parte pozitivă a alegerilor și anume organizarea bună a acestora, fără incidente nedorite la secțiile de votare, fără greșeli majore în desfășurarea efectivă a procesului electoral. Lista aspectelor pozitive se oprește însă aici și începe un lung șir de dezastre și erori care au generat o premieră în istoria electorală postdecembristă a României, anularea unor alegeri organizate democratic și reluarea alegerilor de la zero.
Mai mulți factori au conlucrat la aceasta situație de fapt și au permis apariția personajului care a dinamitat toată scena politică din România întorcând lumea cu fundul în sus, candidatul TikTok, Călin Georgescu.
Prima și cea mai importantă condiție pentru apariția unui personaj mesianic care salvează poporul român este calitatea slabă a clasei politice din ultimii ani, culminând cu cea mai puțin ofertantă listă de candidați la alegerile prezidențiale. Un general fără aptitudini elementare de comunicare sau inteligență emoțională, o fostă jurnalistă, primăriță de provincie, fără cunoștințe de bază în ceea ce privește atribuțiile unui președinte însă cu atât mai mult tupeu, un pesedist cu bac-ul luat târziu, fără o profesie anume, bugetar de când se știe, cu iz de șmecheraș rural, însă mult mai abil comunicator decât omologul liberal și un personaj din trecut, cu o înaltă pregătire și prestanță, însă compromis moral au dus în derizoriu lupta pentru poziția cea mai importantă în stat. Astfel, electoratul a fost împins către oricine altcineva, în cazul nostru un candidat total necunoscut de unii sau cunoscut de alții doar prin prisma unor clipuri și mesaje postate pe TikTok.
A doua condiție pentru slăbirea sistemului imunitar al țării și înlesnirea astfel a unor atacuri hibrid din partea altor actori statali în afacerile interne ale României este calitatea slabă a instituțiilor.
Servicii peste servicii, instituții care mai de care de forță, fel de fel de comisii, bec-uri și ccr-uri, toți beneficiarii de pensii speciale, sporuri peste sporuri și avantaje aferente poziției de bugetar de lux au permis apariția unui personaj, construit nu de azi pe ieri, ci în ani de zile, în baza unei strategii profesioniste, fundamentate psihologic, axate perfect pe temele cele mai delicate ale românului nemulțumit de țara lui.
Georgescu a picat ca un pansament pe nemulțumirile oamenilor dezamăgiți de clasa politică. Dacă tratezi discursul lui doar bazat pe clipurile individuale prin care comunică, omul pare să spună tuturor exact ce vor să audă.
Dacǎ încerci însă să coroborezi mesajele lui Georgescu între ele, multe se bat cap în cap, într-un du-te vino tragicomic, în care azi spunem un lucru, mâine îl negăm, azi scoatem țara din NATO și UE, mâine o băgăm la loc, azi suntem ortodocși, mâine penticostali sau new age-isti, azi suntem legionari și cităm din “clasici”, mâine nuanțăm și suntem doar patrioți moderați, azi ne întâlnim cu divizia de mercenari, mâine ne lovește Alzheimer-ul și nu mai recunoaștem nimic. Zbuciumul acesta ideologic și desele patinaje în mesaje nu pot fi considerate însă de ordin penal, țin de bucătăria internă a candidatului, poate greșim noi și nu reușim să înțelegem în totalitate prufunzimea gândirii și spiritualitatea avansată a lui Georgescu.
Ceea ce este clar și îngrijorător este totala lipsǎ de reacție a serviciilor la presupusa latură penală a activității lui Georgescu, atât ca promotor al principiilor legionare cât și ca agent împins în față de puteri străine în vederea deraierii României de pe șinele europene.
Dacă aceasta există și se confirmă, cum a reușit să treacă ani de zile sub radarul instituțiilor, iar dacă nu există, ce aveți totuși cu omul? Nicio variantă nu aduce cinste unor instituții preocupate de blocarea cel puțin discutabilă a Dianei Șoșoacă în drumul ei spre candidatură, ratând însă ditamai “agentul rusesc” ce ne doboară porțile.
Iar în aceeași ordine de idei, dacă ancheta desfășurată post-alegeri a furnizat suficiente date pentru anularea scrutinului, de ce nu sunt ele suficiente pentru o incriminare concretă a lui Georgescu pentru faptele comise? Bâlbâială repetată a statului naște doar noi întrebări și întreține atmosfera de nesiguranță și instabilitate.
Suntem acum intr-un moment în care parcă toată lumea așteaptă următorul pas, pentru a ști în ce direcție își dezvoltă strategiile. Care va fi coaliția de guvernare, cine vor fi noii candidați la prezidențiale, cine va fi propunerea de premier și cine îl va numi, ce rol joacă Iohannis în ecuație și cel mai important, va fi lăsat Georgescu să candideze sau nu?
Convingerea mea e ca nu va fi lăsat. Sunt două variante mari și late, niciuna favorabilă lui Georgescu:
Prima variantă, la care ader și eu, sperând cǎ se va confirma și în realitate, este că s-a trezit statul din adormire, s-a sesizat, a anchetat și a identificat un atac hibrid real, din exterior, care a dus la situația actuală, luând măsurile legale care se impun, continuând procesul democratic curățat de elementele nocive.
A doua variantă are același deznodământ, însă are în spate cu totul alte intenții. În acest caz, avem de-a face cu un stat mafiot, controlat în totalitate de politic și de zona gri, care, scoasă afară cu șuturi din casă, face tot ce trebuie să intre înapoi pe horn (dacă tot e la modă în perioada asta) sau fereastră. Politicul și instituțiile și-au dat mâna să păstreze sub orice formă actualul sistem de putere, cu orice costuri și sacrificii. Au testat potențialul exploziv al mămăligii la invalidarea Dianei Șoșoacă, dându-și seama că vitejia din on-line nu se transferă automat în stradă, iar războinicii tik-tok sunt buni pe tap-tap-uri virtuale, nu pe acțiuni reale.
Încurajați de lipsa de reacție a poporului au plusat-o în disperare de cauză și cu Georgescu. Niște acuze de interferente străine combinate cu porniri legionare, câteva mașini de mercenari înarmați până în dinți cu petarde și cuțite (un port aproape popular în zona Mediaș de altfel) și gata rețeta pentru anularea alegerilor.
Oricare ar fi adevărul, soarta lui Georgescu pare pecetluită. A intrat ca o cometă în viața politică românească, însă va arde rapid în atmosfera încărcată a acesteia.
Ar fi totuși și o a treia variantă, însă e de noaptea minții. Să anulăm niște alegeri în baza unor considerente de siguranță națională, dar să le reorganizăm în aceleași condiții, cu aceeași actori, ar fi de o bizarerie totală.
Dar cum evenimentele din ultima vreme ne-au învățat să nu spunem niciodată niciodată, nu o facem și așteptăm cuminți noi șocuri. Parcă ne-am și obișnuit.
