A fi independent nu înseamnă a fi singur

Mircea Geoană pare a fi la ani lumină distanță de principalii contracandidați în tot ceea înseamnă educație, pregătire, CV, aptitudini de comunicare, discurs și mesaj politic.

Elegant în stil și exprimare, dibace în a evita capcanele întinse de jurnaliști și spontan în răspunsuri, Geoană demonstrează ADN de președinte de țară și emană o siguranță de sine caracteristică oamenilor obișnuiți cu poziții înalte, cu responsabilități reale.

Fără porniri impulsive, echilibrat și stabil, fără o galerie de partid în public, Geoană s-a descurcat bine aseară la Antena 3, evitând bâlbele trecutului sau boacăne majore, mai ales legate de anturaje sau întâlniri dubioase.

Dupa reprezentația lamentabilă a Elenei Lasconi în teme de politică externă, Geoană a dat dovadă de pregătire diplomatică la cel mai înalt nivel, abordând teme ca războiul din Ucraina, confruntările din Orientul Mijlociu, sau noul raport de forțe între marile puteri ale lumii.

A părut pregătit și în teme economice, răspunzând satisfăcător la întrebarea lui Marcel Ciolacu legată de pensia sau salariul mediu din România.

În ciuda prestației aproape impecabile a lui Geoană, rămâne totuși un iz ciudat care îl învăluie, parcă de pupil perfect, dintr-un plan conceput de păpușari, creat și crescut artificial pentru un țel bine definit.

Atât zvonurile cât și indiciile prezente în campania, prestațiile și cariera lui Geoană indică o susținere de peste ocean, de la clipul de lansare a candidaturii, realizat în stil american, la ordinul NATO “serviciu merituos” cu care a fost decorat recent.

Geoană pare să folosească inspirații americane și în controversele ce îl înconjoară, fiind acuzat de plagierea tezei de doctorat prin traducerea a zeci de pagini din rapoarte prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush.

Inclusiv în cadrul emisiunii de ieri am fost martorii unui episod cel puțin ciudat, în care intervenția Anei Geoană, fiica candidatului la președinție, pare să fie inspirată, dacă nu chiar copiată dintr-un discurs asemănător al nepoatei lui Donald Trump, Kai Trump.

Jurnalistul Patrick Andre de Hillerin aduce și dovezi în acest sens pe pagina proprie de Facebook, comparând paragraf cu paragraf cele două discursuri.

Nu știm dacă consultanții politici ai lui Geoană sunt americani sau inspirați de americani, dar parcă toată cariera politică sau de diplomat a acestuia a pivotat în jurul cercurilor de influență de la Washington, fie că vorbim de mandatul lui ca ambasador în SUA, ministru de externe sau secretar general adjunct al NATO.

“A FI INDEPENDENT NU ÎNSEAMNĂ A FI SINGUR”, afirma Geoană aseară.

Dar chiar este Geoană independent sau e doar o portavoce performantă, școlită și disciplinată a unor medii de interese nord-atlantice, un mercenar loial în primul rând altor interese decât strict cele naționale?

Este sau nu nocivă o astfel de dependență?

Este un atu puternic sau o vulnerabilitate?

Tehnocrat fără ideologie, atlantist convins, susținut de americani și singurul candidat dintre prezidențiabili care stăpânește politica externă sau un naționalist-suveranist, cu porniri extremiste, fără o pregătire clară si relevantă pentru poziția cea mai înaltă în stat, racordat la influențele Kremlinului, propagandist al calendarului rusesc în Europa?

Dacă este să credem rezultatele sondajelor, aceasta pare întrebarea cea mai actuală la care trebuie să răspundă românii în primul tur al prezidențialelor.