Ziua în care Minaur a învins neverosimil, în Joia Mare, pe Dinamo București în Liga Zimbrilor este o zi specială pentru istoria clubului băimărean. O zi memorabilă chiar și pentru întreg handbalul românesc.
Ca fan Minaur, o victorie cu Dinamo te trezește din orice, îți înmulțește înzecit microbii de Minaur din sânge și șterge cu buretele toate păcatele. Ale noastre, ale lor, ale tuturor.
O victorie cu Dinamo a fost de fiecare dată mai mult decât o sărbătoare. Frustrarea ne-a rămas în oase încă de pe vremea lui Nea Pană, când sistemul nu ne permitea (ca să mă exprim diplomat) să „ne facem de cap”.
Disputarea meciurilor cu echipele armatei (Steaua) și ale milițienilor (Dinamo) în timpul regimului comunist a lăsat răni adânci și traume generaționale în sufletele minauriste. Gașca de campioni europeni a băimărenilor, care mărșăluia lejer prin Europa, a fost deseori ținută la respect de sforarii comuniști ai armatei și ai miliției.
Azi, chiar dacă n-ai trăit acele vremuri, chiar dacă ești fan handbal și Minaur de doar două zile, acele frustrări le preiei instant din aerul încărcat cu pori de transpirație rămași în atmosfera din „Lascăr Pană” încă din anii ’70.
Te infectezi pe loc cu „ura de clasă” și simți, poate fără să înțelegi, că Dinamo (și Steaua) nu ne sunt doar simpli adversari.
Dar te infectezi și cu momentele de glorie din meciuri câștigate. Un astfel de moment, chiar dacă nu a fost trăit la Baia Mare, a fost câștigarea primei ediții a Cupei României, exact în 9 aprilie, acum 48 de ani, în 1978. Minaur învingea atunci Steaua, spre surprinderea tuturor.
O punte de la Cupa din ’78 la Final 4-ul de azi
„Cine sunt acești băieți, cu tricourile de culoarea aurului, care îndrăznesc 80 de minute să deruteze o adevărată echipă națională aflată în fața lor?”, se întreba Aurel Neagu în „Sportul” din 10 aprilie 1978, după ce Minaur Baia Mare câștiga ediția inaugurală a Cupei României la handbal masculin, împotriva „imbatabilei” Steaua București.
La exact 48 de ani distanță, respectând dimensiunea performanței din 1978 și fără a vrea să facem comparații nelalocul lor, ne punem și noi, azi, întrebarea, în contextul victoriei de săptămâna trecută împotriva lui Dinamo. „Cine sunt acești băieți” care au îndrăznit să deruteze campioana incontestabilă a ultimilor 10 ani?
Sunt oare tot aceia care, încărcați cu energia victoriei de joi, vor mai obține una, chiar mai prestigioasă, sâmbătă, în semifinala Cupei României, la Timișoara?
Cum ne-ar sta cu o dublă victorie campionat-cupă? Pe prima o avem, în Liga Zimbrilor. Cu moralul pe plus și cu dovada că se poate, pe 18 aprilie Minaur întâlnește din nou Dinamo, la 9 zile distanță, în semifinala Final Four-ului Cupei României, de data asta la Timișoara.
Dublele cu Dinamo care au rămas în memorie
Poate cea mai memorabilă dublă victorie a lui Minaur împotriva lui Dinamo a fost cea când băimărenii au câștigat două meciuri consecutive, la interval de două zile, în urmă cu 11 ani.
În 14 și 16 mai 2015, Minaur producea marea surpriză în play-off-ul Ligii Zimbrilor. Se juca atunci semifinala campionatului, în sistem 2 din 3. Dinamo conducea cu 1-0, după primul meci de la București.
În „Lascăr Pană”, în fața unei săli arhipline, Minaur a câștigat meciul 2, la limită, cu 23-22, cu un gol marcat de Eklemovic la ultima fază de joc. Partida decisivă rămâne una de neuitat pentru toți cei care au avut șansa să o vadă, să o trăiască.
După 60 de minute, scorul a fost egal, 21-21. S-a menținut egal și după prima serie de cinci aruncări de la 7 metri, bucureștenii ratând ultima aruncare ce îi putea duce în finală. Dinamo a ratat apoi următoarele 3 aruncări, ultima prin francezul Ragot, Minaur fiind cea care ajungea în finală.
Din echipa care câștiga atunci două meciuri consecutive împotriva lui Dinamo mai fac parte azi din anturajul clubului jucătorul Viorel Fotache, antrenorul secund Mihai Bușecan și managerul, dar și antrenorul cu portarii, Răzvan Pop.
Și dacă pomenim de portari, unii își mai amintesc probabil că poarta lui Dinamo București era apărată de doi băimăreni, Ionuț Irimuș și actualul înger păzitor al lui Minaur, Darius Makaria, antrenat azi de adversarul său de atunci, Răzvan Pop.
Trei plus unu oameni care au fost acolo la una dintre glorioasele duble victorii ale băimărenilor împotriva echipei care, din anul imediat următor, a pus stăpânire pe titlul de campioană a României. Trei plus unu elemente de bază care știu încă de atunci ce înseamnă o victorie a lui Minaur împotriva lui Dinamo.
2017 – Două lovituri în opt zile
Dar aceasta nu este ultima dublă de răsunet. În 7 decembrie 2017, în anul în care nou-înființata CS Minaur tocmai promovase din liga secundă, băimărenii eliminau, în optimile de finală ale Cupei României, pe deținătoarea trofeului, Dinamo, pe teren propriu, cu un incredibil 30-26 (17-13), după un meci dominat de la un capăt la celălalt.
A venit apoi, peste doar o săptămână, pe 14 decembrie, meciul din Liga Zimbrilor, câștigat tot de băimăreni, cu 27-25 (12-10).
Din lotul de atunci se mai regăsesc azi la echipă doi dintre liderii de azi ai lui Minaur, Robert Nagy și Tudor Botea (absent în primul meci), precum și Răzvan Pop, încă portar în activitate în acel sezon, dar și secundul Mihai Bușecan (nu a jucat, fiind accidentat). În echipa băimăreană își găsea locul atunci (doar în primul meci) și rebelul Pierre Ragot, cel care ratase pentru Dinamo ultima aruncare în meciul decisiv din 2015.
De reamintit că la Dinamo, între cele două meciuri, a fost demis antrenorul Eliodor Voica. Aceeași soartă a avut-o și Raul Fotonea, care a demisionat după înfrângerea rușinoasă din 10 decembrie, în deplasarea la Poli Iași, însă acesta a fost întors din drum de conducerea de atunci a clubului.
Se poate! Din nou
În concluzie, Minaur Baia Mare știe să câștige două meciuri consecutive cu Dinamo București și are azi în lot oameni care au mai făcut-o, unii chiar de două ori (Răzvan Pop și Mihai Bușecan).
Astfel, plecând la Final 4-ul de la Timișoara, cu moralul dat de victoria din Joia Mare, băimărenii au toate atuurile să abordeze semifinala cu Dinamo cu crezul că se poate.
Și apoi, cu încrederea că se poate câștiga și finala.
Se poate aduce o nouă Cupă a României, a șaptea, la Baia Mare, după cele din 1978, 1983, 1984, 1989, 1999, 2015.
Se poate răzbuna pierderea finalei disputate la Baia Mare, în 2023.
Se poate sărbători cu un nou trofeu împlinirea a 48 de ani de la câștigarea primei ediții a competiției, în 1978.
Se poate ca suporterii băimăreni ai lui Minaur să trăiască din nou satisfacția unui trofeu suprem după 11 ani în care au savurat merituoase medalii de argint și bronz.
SE POATE!
Hai, Minaur!
PS: Imaginea reprezintă o diplomă specială, tipărită în 150 de exemplare și semnată de componenții echipei care câștiga ediția inaugurală a Cupei României. O diplomă prin care clubul Minaur Baia Mare celebra în 1978 trofeul câștigat.
