Ce ar însemna, în realitate, eliminarea jocurilor de noroc din Baia Mare
În ultimele luni, „păcănelele” au devenit noul dușman public preferat al politicii românești. De la București până în orașele mai mici, discursul este aproape identic: interzicere, eliminare, dispariție.
În Baia Mare, ideea a fost preluată recent și de viceprimarul municipiului, Pap Zsolt István, care propune restricționarea drastică a activităților de jocuri de noroc.
Problema este însă mai complexă decât pare la prima vedere. Pentru că între populismul politic și realitățile economice există, de multe ori, o distanță destul de mare.
O industrie legală, nu un fenomen clandestin
În primul rând, trebuie spus clar: jocurile de noroc sunt o activitate legală în România, reglementată prin legislația națională și autorizată de stat. Operatorii funcționează pe baza unor licențe acordate de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, plătesc taxe consistente și sunt supuși unor reguli stricte.
În acest context, o eventuală interzicere sau limitare drastică la nivel local ridică inevitabil o întrebare: cât de legitim este ca o autoritate locală să elimine aproape complet o activitate economică permisă de stat?
Nu vorbim doar despre aparate sau firme, ci despre o întreagă infrastructură economică.
Impact economic direct: locuri de muncă și taxe
Datele din industrie arată că aproximativ 350 de persoane lucrează direct în sectorul jocurilor de noroc în Baia Mare. Închiderea sau relocarea masivă a sălilor ar însemna pierderea acestor locuri de muncă.
Efectul nu s-ar opri însă aici.
Operatorii din domeniu plătesc anual aproximativ 8 milioane de lei sub formă de chirii, bani care ajung indirect în economia locală și în veniturile proprietarilor de spații comerciale.
În plus, contribuțiile fiscale specifice domeniului – taxe de exploatare, taxe de licență, taxe de viciu și contribuții pentru programe de joc responsabil – ar însuma peste 20 de milioane de lei anual doar din Baia Mare. Eliminarea activității ar însemna, inevitabil, și o diminuare a acestor venituri.
Nu putem de asemenea să nu observăm ipocrizia și dublul standard din politica administrațiilor locale. În mod tradițional, societățile din domeniu sunt principalii susținatori ai activităților sportive de la nivel local. La o mică analiză, majoritatea echipelor de handbal, fotbal, etc. sau evenimentele sportive sau de entertainment sunt sponsorizate tocmai de acești “dușmani ai neamului”. Dacă vrei să le ceri capul, corect ar fi întâi să nu le iei banii. Odată mânjiți cu banii din “păcănele”, nu mai putem avea pretenții de virgine și promotori ai moralității. Este de ajuns să urmărim echipamentele echipelor de handbal sau pur și simplu firmele de pe suprafața de joc din Sala sporturilor Lascăr Pană, ca să ne dăm seama cine stă la loc de cinste.
Efecte în lanț în economia locală
Industria jocurilor de noroc nu funcționează în izolare. În jurul ei există o serie de servicii conexe:
– firme de pază și intervenție;
– servicii de curățenie și mentenanță;
– furnizori de băuturi și consumabile;
– firme de mentenanță tehnică pentru echipamente electronice.
Restrângerea drastică a activității ar afecta și aceste companii, generând pierderi economice suplimentare.
Interzicerea nu elimină cererea
Un alt aspect ignorat adesea în dezbaterile publice este unul simplu: interzicerea ofertei nu elimină automat cererea.
Experiența altor domenii arată că atunci când o activitate legală este eliminată complet, există riscul ca aceasta să se mute în zona nereglementată. În cazul jocurilor de noroc, asta ar putea însemna apariția unor locații clandestine sau migrarea către platforme online greu de controlat.
În prezent, cadrul legal include mecanisme de protecție pentru jucători, cum ar fi procedura de autoexcludere, prin care o persoană poate solicita blocarea accesului la jocuri de noroc licențiate. Într-un sistem ilegal, astfel de mecanisme nu ar mai exista.
Între protecția socială și reflexul populist
Problema jocurilor de noroc merită cu siguranță discutată serios. Protejarea minorilor, limitarea agresivității reclamelor sau stabilirea unor zone clar delimitate pot fi măsuri rezonabile. Dar transformarea subiectului într-o temă politică spectaculoasă, cu promisiuni de interzicere totală, riscă să ignore realitățile economice și juridice.
În fond, administrația publică are obligația de a găsi un echilibru între protecția socială și respectarea libertății economice. Iar în acest echilibru, soluțiile radicale sunt rareori și cele mai inteligente.
