Disznósajt, véres hurka, májas hurka, toros káposzta, kolbászleves, töpörtyű… Ce-i porcăria asta? Mare porcărie. La propriu.
O adevărată „porcărie”, în sensul bun al cuvântului, a avut loc sâmbătă la Târgu Lăpuș, acolo unde bucatele numite mai sus a fost parte din meniul Concursului tradițional de tăiat porci (böllérverseny) organizat de comunitatea maghiarilor din județul Maramureș.
Tehnici de „război de gherilă”
Veniți cu noaptea-n cap, unii, chiar și din locuri unde se agață harta în cui (Câmpulung la Tisa și Sighetu Marmației), participanții la concursul ajuns la a patra ediție s-au întrecut în îndemânare, pricepere, pasiune și… mai ales în gust. Și-au măsurat pasiunea 12 echipe venite din Baia Mare, Seini, Târgu Lăpuș, Dămăcușeni, Băiuț, Baia Sprie, Băița, Coltău, Câmpulung la Tisa, Sighetu Marmației și Ferneziu.
Și ce ar putea să iasă rău când începi ziua, încă la 6 dimineața, cu „aghiasma” de rigoare, însoțită de îmbucături pregătite de „doamna vieții mele” (cum o alinta unul din concurenți pe soția sa), ca mai apoi să te apuci de perjelit și coporit șoricul gros și aspru mirositor.
Foarte probabil că știi cam cu ce se mănâncă un „tăiat de porc”, ce eforturi și câtă muncă aduce cu sine guițătorul.
Închipuie-ți acum douăsprezece echipe înarmate cu tehnici de „război de gherilă”, cam ce forfotă au declanșat în piața mare a orașului Târgu Lăpuș.
Adaugă la asta și o ploaie măruntă, iscată încă înainte de răsărit, însoțită de spectacolul de lumini al scânteilor provocate de firele de păr ale sacrificaților, aprinse de aruncătoarele de flăcări, pornite să pârjolească totul în cale.
Böllérbenzin sau cu ce dai foc la atmosferă
Mai târziu, pe lumina zilei, când grăsunii au fost deja porționați și vetrele de foc dădeau dogoare ceaunelor în care clocoteau măruntaiele, apar și muzicanții.
Cu cetera și contrabasul încinse, și cu suficiente dețuri de Böllérbenzin lipsă din botelcuțe, atmosfera se-ncinge și-n suflete. Cântările ungurești încep să răsune din grumajii corurilor bărbătești încropite ad-hoc, în timp ce măcelarii macină carnea în ritm de ceardaș.
Pe tarabele din piață, artizanele ce-i însoțesc pe măcelari, îi îmbie pe vizitatori cu murături în culorile curcubeului, dulcețuri din te miri ce combinații tip „fusion”, turtă dulce cu mutrițe de purceluși, lumânări ecologice, funduri de oală sculptate în lemn de esență tare și multe alte minunății tradiționale.
La langoș e încă buluceală când rând pe rând, din țeava „pistoalelor” de umplut, încep să apară firele lungi de cârnați, caltaboși și sângerete (kolbász, májas, véres).
Primele perechi de kolbász de Dămăcușeni (câștigătorii de anul trecut și organizatorii, prin tradiție, de anul acesta) nici n-apucă să vadă lumina zilei că-ncep pe loc să și sfârâie pe plită, provocând apă-n gura ălora de-și dau seama că și-au uitat Trifermentul și-și zic că mai bine ședeau acasă.
Toros káposzta sau Cununia dintre cârnați și varza murată
Ceaunele găzduiesc deja de ceva vreme bolboroseala tocăniței de (ce alteva decât) porc în suc propriu, ce se pregătește de cununie cu varza murată, pentru o căsnicie culinară știută din moși-strămoși sub numele de „toros káposzta”.
Și fiindcă inevitabil rămâne „moare” de pe curechi, apar ici colo și ceaunele cu kolbászleves, o zamă puțin acrișoară cu cârnați, ce are ca principal ingredient câteva fire de cenușă albă și al căror esențial efect e să mai stingă din greutatea grăsimilor acumulate la ficat.
Și, dacă-ai crezut că n-au fost, păi află că au fost. Au fost și jumări. Și încă ce jumări!
Jumări de pădure. Asta nu pentru că le-ar fi cules măcelarii pe Defileul Lăpușului, ci pentru că cea care a câștigat pe final titlul de „legfinomabb tepertő” (cele mai bune jumări) a fost echipa pădurarilor de la Ferneziu.
Reprize de tanț și veselie
Și când a cântat cucu de amiază, a început iar forfoteala. Juriul a anunțat că e momentul prezentării preparatelor pentru concurs. Până cei cinci jurați și-au pus papilele gustative la grea încercare, ceterașii au mai provocat niște reprize de tanț și veselie.
Am uita să vă spunem că n-am scăpat. Musai o fo să gustăm și noi din toate câte un pic. Și, întâmplarea face c-am reușit, vrând, nevrând, să trecem în vizită chiar pe la mesele echipelor ce apoi s-or cocoțat pe primele două locuri sau s-o ales cu premii speciale. După cum urmează:
Toros káposzta am degustat de la Felsőbánya (Baia Sprie), care o ieșit pe doi, dar și de la Aventurierii băimăreni, care au fost gratulați cu premiul pentru cei mai buni cârnați.
Jumări n-am gustat, că atunci când am trecut pe la pădurari, încă se coceau în ceaunul cu untură. Dar am luat o bucată bună de cârnați de la „Cei 7 haveri” de la Dămăcușeni, răsplătiți ca fiind cea mai prietenoasă echipă.
Surpriza a venit de la Seini, echipa care, nu se știe prin ce minune, a reușit să facă (probabil deja acasă) singurele și prin deducție și cele mai bune… răcituri.
S-au mai dat premii și pentru cea mai faină „poartă” (Sighetu Marmației), cea mai rapidă și veselă echipă (Câmpulung la Tisa), cel mai bun sângerete (Băița), cea mai creativă prezentare (echipa a doua din Dămăcușeni) și cea mai perseverentă echipă (Băiuț).
Locul 3 a revenit gazdelor de la Târgu Lăpuș.
Csípős paprikák, echipa câștigătoare
În schimb, am mai mult decât gustat din preparatele câștigătorilor. O tocăniță de cărniță fragedă cu usturoi și câte-o bucată bună de caltaboș și sângerete.
Și, zicem noi, au meritat. Conform tradiției, ei vor organiza ediția de anul viitor. O super echipă, ce l-a avut pălmaș chiar pe primarul comunei.
„Trebuie să păstrăm tradiția” – ne-a spus Florin Bobolog, înțeleptul echipei campioane. „Avem printre noi oameni de toate vârstele. Așa transmitem obiceiurile de la o generație la alta. Nu a fost ușor azi, am lucrat contracronometru, dar nimic frumos din cele de care ne vom aminti cu plăcere peste ani nu se naște decât din muncă. Asta vrem să transmitem generațiilor tinere. Vă așteptăm pe toți, anul viitor, la Coltău.”
Și ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, să zicem că evenimentul a fost pus la cale de organizația locală a UDMR Dămăcușeni, sub directa oblăduire și cu sprijinul consistent al organizație județene a UDMR Maramureș.
La eveniment au fost prezenți deputata UDMR de Maramureș Brigitta Zahoránszki, consulul Ungariei la Cluj, Fábry Szabolcs și secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Mihály Zoltán (UDMR). Plus un autocar plin cu turiști veniți tocmai din Debrecen.
Știm, știm… nu v-am spus care a fost echipa câștigătoare:
Ei sunt Csípős paprikák (Ardeii iuți) din Coltău.
Cu ei ne vedem cu siguranță și anul viitor.
