Primarul Doru Dancuș revine cu un nou anunț triumfalist pe Facebook: un pod nou construit de la zero, două benzi pe sens, benzi dedicate pentru transportul în comun, piste de biciclete, spații verzi reamenajate, rețele edilitare mutate în subteran și modernizarea bulevardelor Unirii și Traian. Contract de 48 de milioane de lei, bani europeni, termen de execuție – 36 de luni. Sună bine pe hârtie. Doar că, privit din teren, orașul arată tot mai puțin ca un loc în plină dezvoltare și tot mai mult ca un oraș bombardat din toate direcțiile.
Un nou șantier, peste alte zece neterminate
Anunțul de astăzi vine în timp ce Baia Mare este deja sufocată de contracte active simultan, cu șantiere deschise sau care urmează să fie deschise în perioada imediat următoare:
– pasajele de la Clubul Văcarilor și Italsofa;
– strada Gării;
– reabilitarea străzii Decebal și a bulevardului Independenței;
– strada Victoriei;
– Piața Universității și Piața Revoluției;
– bulevardele Traian și Unirii;
– Podul Unirii;
– două trasee de piste de biciclete;
– toate acestea suprapuse peste lucrările interminabile ale reabilitării rețelei de apă și canalizare care dinamitează rând pe rând cele mai intens circulate artere și intersecții
Pe hârtie, toate acestea ar trebui să aducă Baia Mare la nivel european. În realitate, lucrările se suprapun haotic, iar orașul devine tot mai greu de traversat – blocaje, nervi, praf, gropi și improvizații peste tot, mașini avariate și chiar accidente soldate cu pierderi de vieți omenești.
Se lucrează… dar nu se și termină
Primarul își cere „scuze în avans pentru disconfort”, dar problema reală e alta: administrația pare obsedată să deschidă șantiere, nu să le și finalizeze.
Multe lucrări zac abandonate, cu utilaje dispărute, cu șanțuri uitate cu lunile, cu mormane de pământ, asfalt spart, moloz și deșeuri rămase în mijlocul orașului. Traversatul orașului a devenit o cursă cu obstacole, în care orice drum alternativ este, la rândul lui, un șantier blocat.
Recent, am arătat chiar noi, pe Facebook, gunoaiele și molozul lăsate în zona centrală. Situația e oglinda perfectă a felului în care sunt gestionate lucrările.
Aceleași firme peste tot. Aceleași resurse împărțite la 10 șantiere
Primarul Dancuș se declară „ușurat” că proiectul va fi executat de o firmă „serioasă”, aceeași care lucrează sau a lucrat și la:
– pasajul de la Italsofa,
– strada Victoriei,
– strada Gării
– întreținerea rețelei de drumuri din tot orașul de 3 mandate încoace
– strada Electrolizei sau Grănicerilor, etc.
Aici e cheia problemei: rularea acelorași firme pe majoritatea lucrărilor mari. Firme „de casă” ale administrației, care își împart aceeași forță de muncă și parcul de utilaje pe toate șantierele. Rezultatul este previzibil – se începe peste tot, dar nu se termină nicăieri. Ritmul e lent, fragmentat, iar orașul rămâne blocat ani întregi.
Băimărenii nu critică modernizarea, ci modul în care este gestionată
Nimeni nu spune că Baia Mare nu are nevoie de investiții. Are, și încă multe. Problema este modul în care primăria deschide șantiere peste șantiere fără:
– etapizare clară;
– un calendar transparent al închiderilor și redeschiderilor de artere;
– presiune reală pe constructori;
– coordonare între firme și operatorii de utilități;
– curățenie și refacerea la timp a zonelor afectate.
În timp ce primarul se laudă cu noi proiecte, cetățenii plătesc nota: ore pierdute în trafic, străzi impracticabile, trotuare sparte, praf și dezordine cât vezi cu ochii.
Între dezvoltare și haos administrativ
Baia Mare are șansa unui val de investiții majore, probabil cel mai amplu din ultimele decenii. Întrebarea nu este dacă trebuie făcute, ci cum.
În acest moment, orașul pare mai degrabă victima unei administrații care confundă dezvoltarea cu deschiderea simultană a cât mai multor șantiere.
Băimărenii merită să afle:
– când se finalizează șantierele vechi,
– ce garanții există că nu vor fi întinse pe ani întregi,
– ce penalități se aplică firmelor întârziate, sau dacă întârzierea acestora se datorează neplății lucrărilor contractate de către Municipalitate. Fiindcă așa e în tenis: mingea se plimbă pe tot terenul, ai contractat, mai trebuie să și plătești.
– de ce Baia Mare arată ca un oraș sub asediu în numele „modernizării”.
Până atunci, sloganul „transformăm orașul, proiect cu proiect” riscă să rămână doar o frază bine ambalată, în timp ce realitatea de pe teren e una tot mai greu de suportat.
