Polonia, Ungaria și Bulgaria sunt țările care pun cele mai multe alimente în farfuriile noastre.
Pentru că nu avem mari capacități de prelucrare a materiilor prime, România importă tot mai multe produse agroalimentare, în special din ţările membre ale UE.
Astfel, din Ungaria importăm, cu preponderență, carne, lapte și ouă, din Polonia aducem cereale, partiserie și carne, în timp ce de la vecinii bulgari ne parvin cantități importante de legume, fructe, cafea și pește.
Atât în cazul Poloniei, cât şi al Ungariei, trebuie subliniat numărul mare al categoriilor de produse agroalimentare la care noi înregistrăm deficite, precum şi faptul că un număr redus de categorii de produse, din rândul produselor prelucrate şi care intră în consumul populaţiei, acumulează deficite foarte mari.
România cultivă cantităţi importante din producţia de floarea-soarelui, dar care sunt procesate în unităţi economice din străinătate. În urma procesului de producţie desfăşurat în unităţile economice din afara ţării se obţine atât un produs principal, cât şi reziduuri ce ar putea fi folosite în combinaţie cu alte produse, de exemplu, pentru obţinerea nutreţurilor pentru animale.
Paradoxul merge mai departe: avem producție agricolă, dar importăm murături, în condițiile în care România este singura țară din regiune care importă borcane pentru industria de conserve.
