Așa bine au înțeles Lasconi, Ciucă și Geoană îndemnul lui Ilie Bolojan privind stabilirea unui candidat unic de dreapta și ralierea tuturor în spatele acestuia, că primul candidat care a reacționat la apel este.. Ludovic Orban.
În bomba serii, Ludovic Orban anunță retragerea sa din cursa prezidențială și continuarea campaniei electorale în favoarea Elenei Lasconi.
Nu cred că această variantă a avut-o în cap Ilie Bolojan când a făcut apel la negocieri, însă, se pare că socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, iar semnalul dat de Orban poate avea reverberații puternice în economia alegerilor.
Gestul lui Orban poate fi privit mai mult simbolic decât practic. Retragerea lui în favoarea Elenei Lasconi nu înseamnă matematic mare lucru și nu ne putem imagina că o propulsează automat pe reprezentata USR în al doilea tur de scrutin. În lipsa unei campanii electorale serioase și cu dese momente stânjenitoare, Orban nu prea are ce pune pe masă. Acel 1% cu care-l creditează majoritatea sondajelor nu este în măsură să schimbe automat clasamente, chiar dacă se reușește transferarea acestor voturi în masă către Elena Lasconi. Inițiativa lui poate însă reprezenta conștientizarea necesității absolute a susținerii unui singur candidat de dreapta și poate deveni un impuls puternic către negocieri.
Chiar dacă nu putem considera manevra lui Orban a fi decisivă în economia jocului, îi conferă totuși un avantaj candidatei USR, însuflețindu-i campania și oferindu-i noi argumente care să susțină justețea alegerii ei ca și candidat unic al dreptei.
Pentru un alegător de dreapta era de dorit ca disputa Ciucă – Lasconi să se tranșeze și prin prisma performanței arătate într-o dezbatere directă, televizată, însă, din câte se pare, la dezbaterea aflată în plină desfășurare la acest moment, generalul Ciucă a dat bir cu fugiții.
Nu putem astfel compara prestațiile principalilor contracandidați de dreapta, putem însă evalua prestația de până acum a Elenei Lasconi, pe care nicicum nu o putem numi demnă de o candidată serioasă la cea mai înaltă funcție în stat. Ea își continuă parcursul în aceeași notă superficială cu care ne-a obișnuit, abordând o atitudine tupeisto-agresivă, victimizându-se în schimb constant jucând cartea misoginismului, fiind campioana discursurilor fără conținut și mesaj. Agitație multă, gălăgie de iz rural, presărată însă, în momente cheie, de greșeli jenante.
Dacă la capitolul politică externă suntem obișnuiți cu gafele ei de la episodul Țâgârlaș și jurnalistul Ursu, ea recidivează și la dezbaterea de la DIGI24 căzând în capcana întinsă de Simion privind recunoașterea statului palestinian, ca apoi, într-o încercare de a părea profundă și de o fină educație, îl citează în mod greșit pe Churchill, fiind luată în derâdere de Kelemen Hunor și Mircea Geoană.
Tot cu un Kelemen Hunor pregătit și elegant intră în dispută și cu ocazia dezbaterii căsătoriilor dintre persoanele de același sex, punând în aceeași oală minoritatea maghiară cu minoritățile sexuale.
Deși USR are în programul politic niște principii corecte de reformă ale statului, doamna Lasconi nu a reușit sa le susțină convingător nici pe acestea.
Putem considera că singurul punct forte al Elenei Lasconi din seara aceasta este reprezentat de prezența ei fizică în platoul televiziunii. Mai rău era doar dacă nu se prezenta. Atât.
