După lecția usturătoare de politică externă primită de la senatorul Țâgârlaș pe tema observatorilor români de la alegerile din Moldova, Elena Lasconi recidivează și confirmă în totalitate justețea ironiilor lansate la adresa ei.
Aseară, la o emisiune Antena 3, a picat ușor în cursa întinsă de jurnalistul Adrian Ursu, arătând lacune enorme nu doar în noțiuni elementare de politică externă ci și de cultură generală sau pur și simplu în gândire logică și sănătoasă.
Concentrată mai mult pe răspunsuri reflex, specifice “combinatorilor”, la turație crescută, pe principiul răspundem rapid la orice pentru a da impresia ca ne și pricepem la ceea ce spunem, Lasconi poate prosti acea parte a audienței care oricum nu înțelege subiectul discuției (galeria proprie din sala care aplauda frenetic la orice aberație), însă pierde masiv din electoratul pretențios și atent la detalii, în căutare de candidat alternativă la variantele tradiționale.
Din trei întrebări puse de Ursu, Lasconi a gafat de cinci ori, iar din răspunsuri am observat niște mecanisme standard în logica ei: unde nu știm exact ce să facem, votăm cum spun americanii, iar pe principiul să fie bine ca să nu fie rău, milităm pentru primirea Ucrainei atât în UE cât și în NATO.
Dupa ce Lasconi votează într-un Consiliu de Securitate al ONU, în care de fapt România nu este membru, iar la întrebarea privind membri i-a identificat doar pe americani, candidata USR întră ca buldozerul într-o zonă de-a dreptul periculoasă și tratată de un glob întreg cu maximă prudentă și diplomație, afirmând cu seninătate că accederea imediată a Ucrainei în UE și NATO ar genera siguranță atât economică cât și din punctul de vedere al apărării pentru țara noastră.
Facem abstracție de gafa privind cea mai lungă graniță de stat cu Ucraina (cea mai lungă graniță fiind cu Moldova) însă nu poți trece cu vederea superficialitatea în gândire și tupeul iresponsabil în exprimare a unui candidat la cea mai înaltă funcție în stat, când acesta militează pentru accederea imediată în NATO și UE a unui stat vecin, aflat în plin război, clamând printr-o fractură crasă de logică că aceasta mișcare ar aduce siguranță României.
Din păcate USR confirmă încă odată, că politica înseamnă mai mult decât agitatul bățului prin gardul altuia și băgatul tradițional de vină și că pe lângă contriștii de meserie duce o lipsă acută de cadre care pot confirma nu doar de pe margine ci și în momentul in care sunt puși în situația de a conduce, la prima mână, cu toată responsabilitatea apăsând pe umerii lor.
Până atunci rămânem cu diletantismul, cu politica făcută din gură, cu mesajele fără conținut, sau și mai grav, cu conținut eronat. Nu contează ce spunem, doar să spunem ceva, preferabil tare și apăsat, doar doar ne crede cineva.
